![]() |
Ministrul de Externe Abdullah Gul a depus jurământul ca cel de al 11-lea preşedinte al Turciei pe 28 august 2007, succedându-l pe Ahmet Necdet Sezer. Musulman devotat, este primul politician turc cu un trecut islamist care a ajuns şef de stat de la stabilirea secularismului în ţară, în 1923.
Gul s-a născut într-un oraş din centrul Turciei, Kayseri, la 29 octombrie 1950. A obţinut licenţa de economist de la Universitatea din Istanbul în 1971, luând doctoratul la aceeaşi instituţie în 1983. Pe durata cursurilor postuniversitare, a studiat doi ani la Exeter şi în Londra. Între timp, a predat de asemenea economia la Catedra de Inginerie Industrială a Universităţii Sakarya, înfiinţată anterior cu ajutorul său.
În 1983, Gul s-a angajat ca economist la Banca pentru Dezvoltare Islamică, sucursala Jeddah. A părăsit banca opt ani mai târziu, devenind conferenţiar de Economie Internaţională.
În 1991, a fost ales pentru prima oară ca membru al Parlamentului, candidând din partea Partidului Bunăstării condus de Necmettin Erbakan. În 1993, a devenit vicepreşedinte de partid însărcinat cu afacerile externe. După realegerea sa ca membru al Parlamentului din 1995, s-a alăturat comisiei de afaceri externe a corpului legislativ, după care a fost numit ministru de Stat şi purtător de cuvânt în guvernul lui Erbakan, în 1996.
A îndeplinit aceste funcţii până în 1997, când coaliţia condusă de Partidul Bunăstării a fost înlăturată de la putere, sub presiunea influentei armate a ţării. Partidul a fost, în cele din urmă, scos în afara legii la începutul lui 1998, pentru motivul de a fi subminat constituţia laică a Turciei.
Gul s-a înscris atunci în Partidul Virtuţii, organizaţie ce s-a ridicat din cenuşa partidului său predecesor interzis, şi a fost reales în Parlament în 1999, candidând din partea PV.
După ce, în 2001, şi Partidului Virtuţii a fost scos din legalitate, Gul şi alţi foşti membri au întemeiat Partidul Dreptăţii şi Dezvoltării (AKP), distanţându-se de fostele lor înclinaţii proislamice.
Anul 2001 a marcat pentru Gul şi sfârşitul mandatului de nouă ani ca membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care i-a acordat medalia sa de merit.
În urma victoriei covârşitoare înregistrată de AKP la alegerile parlamentare din noiembrie 2002, Gul a fost numit prim-ministru. La acea vreme, conducătorului partidului, Recep Tayyip Erdogan, i se interzisese să activeze în politică. Având o majoritate confortabilă în Parlament, AKP a modificat Constituţia pentru a înlătura acest obstacol. În martie 2003, Erdogan a câştigat în alegerile speciale din provincia Siirt, preluând postul de prim-ministru. Gul a fost numit atunci ministru de Externe.
De-a lungul următorilor patru ani, a câştigat un larg respect pentru rolul său în lansarea negocierilor de aderare a Turciei la UE şi pentru promovarea reformelor democratice în ţara sa. În aprilie 2007, AKP l-a desemnat pe Gul drept candidat prezidenţial al partidului.
Prima candidatură la preşedinţie a lui Gul a fost blocată pe fondul presiunii publice a seculariştilor şi a armatei. Cu toate acestea, în urma victoriei copleşitoare, cu 47% din voturi, înregistrată de AKP la alegerile parlamentare anticipate de pe 22 iulie, ministrul de Externe a fost din nou desemnat pentru acest post. Şi-a depus cererea de candidatură în faţa Parlamentului pe 14 august, cu şase zile înainte de lansarea procesului electoral prezidenţial, obligându-se ca, dacă va fi ales, să respecte Constituţia şi principiile secularismului.
În primele două tururi de scrutin, de pe 20 şi 24 august, Gul s-a distanţat cu mult de ceilalţi doi candidaţi, Sabahattin Cakmakoglu din partea Partidului Acţiunii Naţionaliste şi Huseyin Icli din partea Partidului Stângii Democrate, dar nu a reuşit să câştige majoritatea de două treimi din voturi necesară pentru a obţine preşedinţia. A fost ales preşedinte la a treia rundă de votare, pe 28 august, cu sprijinul a 339 de legislatori din adunarea de 550, cu mult peste cele 276 de voturi de care avea nevoie pentru a intra în turul respectiv de scrutin.
În discursul său de inaugurare din aceeaşi zi, Gul a căutat iar să calmeze temerile oponenţilor săi secularişti faţă de posibila agendă islamistă secretă a sa şi a partidului AKP.
„Republica Turcă este un stat democratic, laic şi social, aflat sub guvernarea legii”, a declarat domnia sa. „Voi avea întotdeauna determinarea şi hotărârea de a susţine, fără discriminare, ambele aceste principii, precum şi de a le consolida cu fiecare ocazie.”
Ca preşedinte, Gul are drept de veto legislativ şi puterea de a numi judecători în tribunalele superioare ale Turciei. Va îndeplini, de asemenea, funcţia de comandant suprem al forţelor armate.
Gul vorbeşte limbile engleză şi arabă. Are trei copii cu soţia sa, Hayrunisa.