Jose Manuel Durao Barroso

Preşedintele Comisiei Europene

(Pagina oficială de Internet a Guvernului Portugaliei, AFP, RFE/RL, AP, Reuters)

Jose Barroso[Getty Images]

Fostul prim-ministru portughez Jose Manuel Durao Barroso l-a înlocuit pe Romano Prodi din Italia în funcţia de preşedinte al Comisiei Europene (CE) la 1 noiembrie 2004. Numirea sa în această funcţie a fost aprobată în unanimitate de liderii statelor membre UE la summitul special desfăşurat la Bruxelles în 29 iunie 2004 şi ratificată de Parlamentul European în 22 iulie 2004. Barroso este al 11-lea preşedinte al CE din 1958.

Barroso s-a născut la Lisabona în 23 martie 1956. El a obţinut licenţa în drept la Universitatea din Lisabona în 1978 şi un master în ştiinţe economice şi sociale la Universitatea din Geneva, Elveţia, în 1981. El deţine o diplomă cu menţiune în studii europene de la Universitatea din Geneva.

Înaintea Revoluţiei Garoafelor declanşată în Portugalia în 25 aprilie 1974, Barroso a fost membru al Mişcării de Reorganizare a Partidului Proletar, o formaţiune de stânga din care a plecat în 1977. Trei ani mai târziu, el a intrat în Partidul Social Democrat Portughez (PSD), de centru-dreapta. El a fost ales pentru prima dată preşedinte al PSD în mai 1999 şi reales apoi de două ori în respectiva funcţie. Tot în 1999, Barroso a fost ales vicepreşedinte al Partidului Popular European.

Barroso a fost desemnat secretar de stat pentru afaceri interne în cabinetul prim-ministrului Anibal Cavaco Silva în 1985, la vârsta de 29 de ani. În 1987, el a fost desemnat secretar de stat pentru afaceri externe şi cooperare şi a servit drept mediator principal în discuţiile care au dus la încetarea temporară a focului în războiul civil de 15 ani din Angola în 1991. În 1992, Barroso a devenit ministru al afacerilor externe -- post ocupat până în 1995.

PSD a pierdut alegerile din 1995, iar Barroso, care a câştigat un loc de parlamentar în alegeri, a condus comisia pentru afaceri externe a adunării. În alegerile parlamentare din 2002, PSD s-a plasat pe primul loc, dar nu a obţinut o majoritate clară şi a format un guvern de coaliţie cu Partidul Popular, o formaţiune conservatoare. În 6 aprilie 2002, Barroso a fost desemnat prim-ministru.

Fiind un reformator în sensul reducerii cheltuielilor, Barroso a impus un program de austeritate pentru a reduce deficitul bugetar al Portugaliei, ceea ce i-a scăzut popularitatea în patrie, situaţie ce s-a reflectat în rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European din 2004.

În 29 iunie 2004, Barroso a acceptat numirea sa drept preşedinte al CE într-un moment de provocări descurajatoare pentru Uniune.

Pe lângă limba maternă, portugheza, Barroso vorbeşte fluent engleza, franceza şi spaniola.

El este căsătorit şi are trei copii.