Procesul identificării victimelor masacrului de la Srebrenica este lent

03/01/2013

Rămășițele celor uciși în timpul războiului din Bosnia și Herțegovina sunt identificate într-un ritm lent.

De Bedrana Kaletović, din Saraievo pentru Southeast European Times – 03/01/13

Autoritățile declară că s-ar putea ca rămășițele câtorva sute de victime ale masacrului de la Srebrenica să nu fie identificate niciodată. [Bedrana Kaletović/SETimes]

Nura Mustafić și-a pierdut soțul, Hasan, și pe cei trei fii ai lor adulți, Mirsad, Alija, Fuad, precum și multe alte rude în iulie 1995, în masacrul de la Srebrenica. Ea l-a înmormântat pe Hasan, dar nu și pe cei trei fii deoarece corpurile lor nu au fost identificate, la aproape două decenii de la moartea lor.

"Vechea fotografie a familiei mele este tot ce mi-a rămas. Și speranța -- speranța că le voi găsi rămășițele. Continui să mă gândesc că cel puțin unul din copiii mei este în viață și că mă strigă 'Mamă' cel puțin o dată pe an, aș fi nebună de fericire", a spus Mustafić.

După atât de mulți ani de căutare și așteptare, multe familii încă nu au găsit rămășițele rudelor lor. Potrivit experților, rămășițele locuitorilor din Srebrenica uciși au fost mutate de câteva ori în diferite gropi comune, ceea ce face ca procesul identificării să fie și mai dificil.

"Se pare că toată lumea este de acord cu blocarea procesului de identificare, iar familiile sunt la capătul puterilor. Multe persoane au murit și nu au avut nicio șansă să își îngroape rudele", a spus Hajra Ćatic, președinta asociației Femeile de la Srebrenica.

Rămășițele a sute de persoane zac în centrul de identificare din Tuzla. Unele dintre ele nu pot fi identificate deoarece întreaga familie a fost ucisă. Există un număr mare de oase mici, care nu pot fi utilizate pentru a identifica ADN-ul și, prin urmare, nu se poate stabili cui aparțin.

"Familiile victimelor ne împiedică să [construim] un mormânt comun unde să fie îngropate oasele neidentificate. Ei cred că trupurile rudelor lor vor fi identificate pe viitor, [dar] păstrarea acestor schelete costă [400 000 de euro]", a spus Amor Mašović de la Institutul pentru Persoane Dispărute, publicației SETimes.

Articole pe aceeaşi temă

În câteva ocazii, corpurile deja îngropate au fost reexhumate pentru a adăuga oase descoperite ulterior în gropi comune secundare și identificate.

"În timpul identificării rămășițelor se ridică întrebarea dacă să îngropăm rămășițele umane incomplete sau să așteptăm ceva timp pentru a găsi părțile de corp care lipsesc. Decizia este lăsată în totalitate la latitudinea familiilor. Foarte des, familia decide să înmormânteze rămășițele incomplete și, cu consimțământul familiei, adăugăm ulterior la oasele deja îngropate părți noi pe care le identificăm pe baza analizei ADN-ului", a afirmat Kešetović.

Hiba Ramić, de la Fundația Veljaci-Bratunac 92, a declarat că familiile victimelor se tem de deteriorarea rămășițelor umane.

"Suntem foarte conștienți de faptul că oasele și compoziția lor se deteriorează după o anumită perioadă de timp, astfel încât vom avea și această problemă. Prin urmare, credem că este necesar să începem îngroparea victimelor într-un mormânt comun", a declarat Ramić publicației SETimes.

Acest conţinut a fost comandat pentru SETimes.com.