Regiunea face paşi lenţi în a oferi acces persoanelor cu dizabilităţi

23/05/2012

Persoanele cu dizabilităţi fizice din Balcani încă se confruntă cu dificultăţi în obţinerea unuia din drepturile fundamentale ale omului.

De Goran Trajkov, din Skopie pentru Southeast European Times -- 23/05/12

Persoanele cu dizabilităţi protestează împotriva măsurilor de austeritate în 13 decembrie 2011 la Atena. [Reuters]

În ciuda legilor din fiecare ţară în parte şi a eforturilor la nivel de regiune de a spori recunoaşterea acestei probleme, grupurile civice şi oficialii guvernamentali sunt de acord că Europa de Sud-est a rămas în urmă în ceea ce priveşte accesibilitatea acordată persoanelor cu dizabilităţi.

De la Skopie la Bucureşti, susţinătorii spun că schimbările care urmăresc să ajute persoanele cu dizabilităţi fizice vin excepţional de încet şi, în unele cazuri, legile privind accesibilitatea nu sunt respectate. În unele cazuri, ONG-urile direct implicate în lucrul cu persoanele dizabilitate nici nu sunt consultate cu privire la modul de lucru cu populaţia.

"În [ultimii] zece ani s-au depus multe eforturi … dar din nefericire, reprezentanţii ONG-urilor implicate în această campanie nici nu au fost chemaţi la consultaţii", a declarat Adrian Mihalcea, preşedintele Asociaţiei Române a Persoanelor cu Dizabilităţi Neuromotorii (ANHR), publicaţiei SETimes.

Problema este recunoscută la nivel naţional şi regional.

"Persoanele cu dizabilităţi din Uniunea Europeană se confruntă astăzi în societatea noastră cu o multitudine de bariere care le împiedică să participe pe picior de egalitate cu ceilalţi cetăţeni", a afirmat Forumul European pentru Dizabilităţi într-un studiu făcut public în aprilie.

CE a aprobat un plan pe zece ani în 2010, care include accesul la fonduri UE, campanii de sensibilizare şi programe pentru a determina naţiunile să lucreze împreună, în efortul de a elimina obstacolele pentru persoanele cu dizabilităţi. Naţiunile ONU au semnat de asemenea o declaraţie prin care recunosc drepturile persoanelor cu dizabilităţi în 2007.

În ciuda acestor planuri, serviciile de bază rămân inaccesibile pentru mulţi.

Dimitar, un locuitor din Bitola, în sudul Macedoniei, a declarat că aşteaptă de când era copil implementarea programelor. Multe din acestea i-ar îmbunătăţi viaţa.

"Am multe probleme, deoarece mă simt foarte diferit de ceilalţi prin faptul că nu pot intra acolo unde doresc", a declarat Dimitar, care nu a dorit să îşi dea numele din cauza condiţiei sale fizice, publicaţiei SETimes. "Toţi mă percept ciudat. Nu mă simt în largul meu, astfel încât nu reuşesc să îmi termin treaba. Îmi trimit rudele şi prietenii să ducă documente la instituţii dacă am nevoie de ceva".

Membrii Asociaţiei Persoanelor Handicapate din Albania organizează o grevă a foamei pentru a-şi face auzite cererile de tratament mai bun în 19 aprilie 2011, la Tirana. [Reuters]

Macedonia a adoptat în 2003 o lege care impune ca toate clădirile să fie accesibile pentru persoanele cu handicap. Dar, după aproape un deceniu, efortul de a pune rampe pentru scaune cu rotile la unele clădiri ministeriale este doar "în faza iniţială", potrivit ministerului muncii şi politicii sociale.

În Kosovo, preşedintele ONG-ului Handicap Kosova, Gezim Abazi, a declarat publicaţiei SETimes: "În mod oficial există un progres satisfăcător în ceea ce priveşte nevoile persoanelor handicapate. Dar în practică, lucrurile sunt diferite, întrucât strategia sau legile nu sunt implementate, ceea ce mă supără profund", a declarat Abazi publicaţiei SETimes.

Multe din guvernele din regiune se mişcă încet în a lua măsuri pentru soluţionarea problemei.

"Guvernul a adus de câteva ori soluţii pentru depăşirea acestor probleme şi multe instituţii au întreprins activităţi pentru a construi rampe şi lifturi pentru această categorie de cetăţeni. Dar nu toate instituţiile le au, astfel încât guvernul rămâne dedicat depăşirii acestor obstacole", a declarat Pavle Sazdov, preşedintele Grupului Interparlamentar pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, publicaţiei SETimes.

În România a fost lansată între 2001 şi 2005 o campanie sub sloganul "Oraşe pentru toţi", aceasta fiind derulată în 23 de judeţe. "Care este situaţia astăzi, după şapte ani? Aproape neschimbată", a declarat Mihalcea publicaţiei SETimes.

Grecia a luat măsuri semnificative în vederea accesibilităţii în 2003, înaintea Jocurilor Olimpice din Atena. Au fost utilizate fonduri pentru lucrări masive pentru a face oraşul accesibil. Au fost create rampe pentru scaune cu rotile şi în tot oraşul au fost instalate alei special concepute pentru nevăzători.

Dar Atena rămâne o anomalie.

Cu excepţia clădilor noi din majoritatea oraşelor balcanice, multe instituţii rămân inaccesibile pentru persoanele cu dizabilităţi -- fie pentru că sunt considerate monumente istorice, fie pentru că realizarea noilor instalaţii presupune investiţii semnificative.

Staţiile de tramvai, gările de tren, taxiurile -- toate rămân un coşmar pentru o persoană cu dizabilităţi.

Articole pe aceeaşi temă

"Din nefericire, ONG-urile sunt cele care supraveghează aplicarea legilor specifice şi facilitarea accesului pentru persoanele cu dizabilităţi. Orice altă propunere de sporire a accesibilităţii pentru acestea se loveşte de zidul numit 'criza financiară'", a afirmat Mihalcea.

Forumul European pentru Dizabilităţi sugerează că percepţia că clădirile complet accesibile sunt mai costisitoare este un mit.

"De fapt, construirea infrastructurii accesibile nu costă mai mult decât construirea infrastructurii inaccesibile şi de fapt creează valoare adăugată pentru industrie deoarece o clădire care întruneşte cerinţele de accesibilitate va fi capabilă să se adapteze cu mai multă uşurinţă nevoilor în schimbare, inclusiv dizabilităţilor legate de vârstă sau nou apărute ale ocupanţilor lor", se afirma într-un raport din martie 2012.

Corespondentul Southeast European Times din Bucureşti, Paul Ciocoiu, a contribuit la redactarea acestui articol.

Acest conţinut a fost comandat pentru SETimes.com.