După două decenii, Saraievo încă poartă cicatricile războiului

05/04/2012

După douăzeci de ani de la cel mai mare conflict din Europa de după cel de-al doilea război mondial, care a devastat Bosnia şi Herţegovina, urmările persistă.

De Bedrana Kaletovic, din Saraievo pentru Southeast European Times -- 05/04/12

photo

O femeie vizitează cimitirul din Saraievo, locul unde sunt înmormântate victimele asediului asupra capitalei BiH din perioada 1992-1995. [Reuters]

În 6 aprilie 1992, Occidentul a recunoscut independenţa Bosniei şi Herţegovinei (BiH), iar lunetiştii sârbi au tras asupra demonstranţilor din Saraievo. Acesta a fost începutul asediului de 43 de luni care s-a soldat cu moartea a peste 11 000 de oameni în oraş şi a determinat fuga altor nenumărate persoane.

Aprilie 1992 nu s-a şters din memoria multor cetăţeni. Pe atunci ei nu ştiau nimic despre război – ororile au fost resimţite mai întâi de către cei care locuiau în sud-estul Bosniei, în localităţile aflate pe malul râului Drina, la graniţa cu Serbia.

''Asediul a adus suferinţe şi necazuri enorme celor 400 000 de locuitori ai capitalei bosniace din acea vreme. Aflaţi sub tirul constant al bombelor şi armelor, oamenilor li s-a tăiat accesul la hrană, medicamente, apă şi energie electrică'', a declarat Melissa Fleming, purtătoarea de cuvânt a UNHCR, o agenţie ONU care oferă asistenţă refugiaţilor. ''Mii de civili au fost ucişi şi răniţi. În timpul războiului, oamenii din Bosnia şi Herţegovina au fost supuşi tuturor încălcărilor drepturilor omului sau abuzurilor imaginabile – de la purificare etnică şi violuri, până la execuţii în masă şi înfometare''.

Suflul războiului s-a răspândit rapid din nord. În decurs de câteva zile, mii de oameni au fost ucişi, majoritatea bărbaţi, în timp ce vârstnicii şi femeile cu copii căutau scăpare în locurile unde ororile războiului erau mai puţin simţite.

Cu copii în braţe şi purtând bagaje cu haine, aceştia au fost cazaţi în şcoli, săli de sport şi de cultură, care au devenit locuri de cazare colective pentru refugiaţi.

''Nu aveam multă mâncare, dar am împărţit-o cu cei care nu aveau nimic. Am fost atât de naivi încât să credem că războiul nu va dura mult şi că totul se va termina curând. Niciunul dintre noi nu şi-ar fi putut imagina foametea care a urmat", a declarat Munira Kurbasic, o casnică din Vitez, publicaţiei SETimes.

''Când principalul post naţional de ştiri a anunţat 'Bună seara, este război!', eu tot nu am înţeles adevăratul sens al acestor cuvinte. Din nefericire, m-am lămurit repede. Subsolul a devenit casa noastră, foamea era ceva cu care ne trezeam şi ne culcam, bombele şi lunetiştii erau la ordinea zilei, iar moartea era mai aproape ca niciodată", a declarat Branko Katana din Saraievo.

Asediul asupra orașului Saraievo a durat 1 425 zile – cel mai lung asediu asupra unei capitale din istoria modernă. Au murit peste 11 540 de oameni, printre care sute de copii.

În BiH, viaţa este împărțită acum în două – înainte şi după război.

''Între aprilie 1992 şi 2012, viaţa mea s-a concentrat în găsirea osemintelor fiului meu Samir'' a declarat Aisa Omerivic din Bratunac, publicaţiei SETimes. Ea şi-a pierdut familia, casa şi speranţa într-un viitor mai bun în vârtejul războiului.

''Familia mea s-a dus; noi am fost distruşi, iar după moartea mea nu voi avea niciun urmaş care să vorbească despre ororile războiului prin care am trecut'', a spus Omerivic.

Peste 200 000 de oameni au murit în întreaga ţară – inclusiv musulmani, sârbi, croaţi şi de alte naţionalităţi.

Articole pe aceeaşi temă

Loading

La fel ca Omerivic, cei care şi-au pierdut rudele îi caută printre cele 28 000 de persoane dispărute din BiH. Toţi speră să trăiască ziua în care vor găsi locul de odihnă al celor dragi.

Aproximativ 74 000 de refugiaţi sunt încă strămutaţi, potrivit UNHCR, care intenţionează să organizeze o conferinţă internaţională caritabilă în 24 aprilie la Saraievo în scopul strângerii a 500 milioane de euro pentru refugiaţii strămutaţi în ţară şi pentru cei repatriaţi.

După încheierea conflictului, BiH a trebuit să o ia de la început. Cu toate acestea, spre deosebire de alte foste republici iugoslave, noii ţări i-a lipsit unitatea etnică în interiorul graniţelor sale.

Acordul de Pace de la Dayton din 1995 a pus capăt luptelor, prinzându-i de fapt pe inamici în interiorul graniţelor de stat, iar aceasta a dus la problemele etnice cu care ţara se confruntă în prezent.

Acest conţinut a fost comandat pentru SETimes.com.
Loading
Votează
 
 

Comentariile d-voastră privitoare la articolele SETimes sunt binevenite.

Sperăm că veţi utiliza acest forum pentru a interacţiona cu alţi cititori din Europa de Sud-est. Pentru ca această experienţă să rămână interesantă, vă rugăm să urmaţi regulile prezentate în politica de comentarii. Prin trimiterea comentariilor vă exprimaţi acceptul faţă de aceste reguli. Deşi SETimes.com încurajează discuţiile pe toate subiectele, inclusiv cele delicate, comentariile postate sunt în mod exclusiv opiniile celor care le-au trimis. SETimes.com nu susţine şi nu aprobă în mod necesar ideile, viziunile sau opiniile exprimate în aceste comentarii. SETimes.com aşteaptă cu plăcere discuţiile constructive, dar descurajează utilizarea de materiale copiate şi lipite, linkuri fără text însoţitor şi sloganuri scurte. Acesta este un forum moderat. Comentariile considerate abuzive, jignitoare sau vulgare nu vor fi publicate.

Politica de comentarii a SETimes

Ştire

Noua legislaţie fiscală din Croaţia se dovedeşte eficientăNoua legislaţie fiscală din Croaţia se dovedeşte eficientă

Noile măsuri riguroase ale administraţiei fiscale croate dau rezultate.

Cel mai popular

Loading
Loading
Loading

Sondaj

Cetățenii din Balcani ar trebui să rămână acasă și să nu participe la luptele din Siria

De acord
Nu sunt de acord
Nu știu