Ministrul muntenegrean al apărării sprijină trimiterea de trupe în cadrul NATO

06/09/2010

Nu este moral să beneficiezi de protecţia NATO şi să nu contribui la forţele sale de securitate la nivel mondial, a declarat ministrul apărării Boro Vucinic.

De Nedjeljko Rudovic, din Podgorica pentru Southeast European Times– 06/09/10

Un contingent de militari din Muntenegru a plecat în luna martie în Afghanistan, pentru a se alătura forţelor NATO. [AFP]

Treizeci şi unu de militari din Muntenegru au fost trimişi la sfârşitul lunii trecute pentru a înlocui actualul contingent al ţării care îşi desfăşoară misiunea în Afghanistan sub conducerea NATO. Primul contingent muntenegrean a fost trimis în martie.

"Aceşti oameni curajoşi au decis ferm să-şi petreacă următoarele şase luni în Afghanistan", a declarat ministrul muntenegrean al apărării, Boro Vucinic, la ceremonia de plecare din 20 august. "Ei vor ajuta la menţinerea păcii mondiale în cel mai critic loc de pe planetă".

Această acţiune a stârnit critici din partea partidelor de opoziţie, care susţin că este un risc inutil.

Acestea argumentează că ministerul încearcă "să plătească" pentru candidatura sa la Planul de Acţiune pentru Aderare (MAP), care este ultima etapă înainte de aderarea la NATO. Ţara a acceptat invitaţia MAP în decembrie 2009.

Potrivit lui Vucinic, aceste acuzaţii sunt însă nefondate.

"Conştienţi fiind de faptul că nu este responsabil, moral chiar, doar să beneficiem de protecţia sistemului, ne-am gândit că ar trebui să ne aducem contribuţia, astfel încât am decis că, în calitate de partener responsabil al NATO şi al comunităţii internaţionale, era necesar să participăm la misiunea ISAF, după capacităţile noastre reale", a declarat Vucinic într-un interviu acordat SETimes.

Întrebat fiind ce se va schimba după ce Muntenegru va face parte din Alianţă – dacă armata, compusă din aproximativ 2 300 militari, va trebui să-şi schimbe standardele şi modul în care acestea ar putea fi finanţate -- Vucinic a declarat s-au făcut deja multe în ceea ce priveşte antrenarea, echiparea şi procedurile.

"Procesul de adaptare va fi finalizat cu succes. În ceea ce priveşte cheltuielile, Muntenegru s-a angajat să [aloce] aproximativ 2% din PIB pentru apărare, acesta fiind standardul pentru statele membre NATO. În anii de criză am fost forţaţi să reducem aceste cheltuieli, dar ne vom strădui să atingem acest standard în viitor", a spus Vucinic.

Cu toate acestea, el nu a dorit să prezică data la care Muntenegru va deveni membru al Alianţei.

"Depinde de îndeplinirea sarcinilor MAP şi de evaluarea politică a ţărilor NATO. Experienţele sunt diferite, dar ceea ce este important este faptul că Muntenegru este deja recunoscut ca fiind un partener de încredere în structurile euro-atlantice. Eu cred că, la fel ca totdeauna, ne îndreptăm rapid spre statutul de membru deplin. Responsabilitatea noastră este să ne îndeplinim obligaţiile, iar [responsabilitatea] partenerilor noştri este să decidă când suntem pregătiţi să aderăm la NATO", a declarat acesta.

Pentru a-şi îndeplini obiectivul de aderare la Alianţă, guvernul trebuie să câştige bătălia pe plan intern. Sondajele arată că doar aproximativ 40% din populaţie susţine aderarea la NATO.

"Majoritatea ţărilor din regiune au avut un procentaj similar de cetăţeni în această fază a asocierii", a spus Vucinic. "Sunt convins că opinia se va schimba, ca şi în alte ţări, pe măsură ce aceştia vor deveni mai interesaţi şi mai informaţi despre beneficiile aderării".

NATO înseamnă pace în Balcani, insistă acesta.

"Mulţi nu realizează nici acum ce s-a întâmplat cu adevărat în anii 1990, sau circumstanţele regionale actuale. Eu cred că suntem obligaţi să alegem cea mai bună cale pentru a ne asigura viitorul, şi aceasta este, fără îndoială, aderarea la NATO şi UE", a spus el.

Vucinic speră că nu vor mai exista noi conflicte, dar avertizează că problemele nesoluţionate, cum ar fi relaţiile dintre Serbia şi Kosovo şi situaţia din Bosnia şi Herţegovina, ar trebui monitorizate atent de comunitatea internaţională.

"Integrarea regiunii va afecta stabilitatea acesteia. Din păcate, Balcanii de Vest nu sunt încă mecanisme de control cu auto-reglementare, astfel încât chestiunea integrării devine o condiţie de siguranţă, fiind strâns legate", a afirmat acesta.