Sarkozy stă în calea aderării Turciei la UE

20/04/2010

Preşedintele francez a devenit personificarea opoziţiei europene faţă de candidatura Turciei la UE, dar dialogul acestuia cu premierul turc Recep Tayyip Erdogan a ridicat speranţe.

De A. Simsek pentru Southeast European Times -- 20/04/10

Premierul turc, Recep Tayyip Erdogan (în stânga), luna aceasta la Paris cu preşedintele francez Nicolas Sarkozy. [Getty Images]

Întâlnirea avută de premierul turc, Recep Tayyip Erdogan, cu preşedintele francez Nicolas Sarkozy la începutul acestei luni la Paris a adus un oarecare optimism – prudent totuşi – că Franţa şi-ar putea reconsidera opoziţia faţă de aderarea Turciei la UE.

Erdogan s-a întâlnit cu Sarkozy în 8 aprilie. Puternica opoziţie a preşedintelui francez a reprezentat un obstacol persistent pentru guvernul de la Ankara.

PIB-ul Turciei este al şaselea ca mărime din Europa, ridicându-se la 644,8 miliarde de euro pe an, iar creşterea acestuia în ultimii cincisprezece ani a fost de aproximativ 6,5%. Această cifră nu numai că depăşeşte toate celelalte naţiuni candidate, ci este şi una care rămâne de neatins pentru multe dintre actualele state membre ale UE.

Turcia şi partenerii europeni au jucat un rol major în gestionarea crizei nucleare iraniene şi a situaţiei securităţii din Afghanistan, precum şi în consolidarea stabilităţii Irakului.

Cu toate acestea, rolul tot mai proeminent al ţării nu a reuşit să-i convingă pe sceptici. Sarkozy a argumentat că "Europa trebuie să rămână între anumite graniţe" şi că "nu toate ţările au vocaţia de a deveni membre ale Europei".

Turcia nu-şi are locul între aceste graniţe, a insistat preşedintele francez.

Aceasta a fost poziţia oficială a lui Sarkozy din 2007, de când a ajus la putere. Recenta vizită a lui Erdogan – care va fi urmată de vizita lui Sarkozy la Ankara – ar putea semnala însă o schimbare în favoarea Turciei.

"Rezultatul cel mai important al vizitei lui Erdogan este faptul că Sarkozy i-a acceptat invitaţia de [a vizita] Turcia la sfârşitul acestui an", a declarat dr. Cengiz Aktar de la Universitatea Bahcesehir din Istanbul pentru SETimes.

"De când a preluat preşedinţia, Sarkozy şi-a schimbat părerea despre aproape toate subiectele politice, exceptând Turcia", a spus Aktar. "Dar acesta se află recent sub presiunea tot mai mare a sectorului economic francez, care şi-a pierdut aproape în întregime competitivitatea pe piaţa turcă în faţa concurenţilor. Putem anticipa că şi Sarkozy va căuta căi de a-şi reconsidera opoziţia puternică faţă de Turcia".

Erdogan a declarat că a discutat cu preşedintele francez despre toate aspectele relaţiilor bilaterale, inclusiv despre relaţiile economice şi militare, precum şi despre posibilitatea cooperării în probleme regionale şi globale.

"Sper să-l găzduim pe domnul Sarkozy la sfârşitul acestui an în Turcia şi să discutăm mai detaliat măsurile noastre pentru viitor", a afirmat Erdogan.

Turcia şi Franţa sunt aliaţi NATO şi au puncte de vedere similare asupra multor probleme de politică externă. Cu toate acestea, ultimul demnitar francez care a vizitat Turcia este fostul preşedinte Francois Mitterrand, în 1992.

Predecesorul direct al lui Sarkozy, preşedintele Jacques Chirac, a fost privit drept un prieten al Turciei. Cu sprijinul lui Chirac, Turcia a început negocierile de aderare la UE în 2004.

Dar Sarkozy a contestat în mod deschis aderarea Turciei ca membru cu drepturi depline şi a blocat deschiderea a cinci din cele 35 de capitole obligatorii ale tratativelor de aderare. Faptul că Ankara nu a putut obţine un sprijin politic puternic din partea Franţei în eforturile sale de a soluţiona disputa din Cipru a reprezentat o altă sursă de divergenţe.

Aktar afirmă că nu Franţa este aceea care se opune aderării Turciei, ci "Franţa lui Sarkozy".

"Sarkozy vizează doar obţinerea sprijinului alegătorilor care se tem de Islam şi crede că poate face acest lucru opunându-se Turciei", a spus Aktar. "Dacă Sarkozy pierde alegerile din 2012, Franţa va avea o nouă politică faţă de Turcia – indiferent dacă preşedintele ales va fi de stânga sau de dreapta".

Alte membre ale UE , precum Marea Britanie, Italia şi o parte din ţările din nordul Europei, sprijină cu tărie aderarea Turciei ca membru cu drepturi depline al UE, descriind importanţa geostrategică a acesteia ca pe o punte către lumea musulmană.

Germania a oferit însă doar statutul de "parteneriat privilegiat" pentru Turcia, ceea ce nu conferă drepturi depline, fiind astfel inacceptabil pentru Ankara.

Unul dintre cei mai puternici susţinători ai includerii Turciei în UE este Spania, actuala deţinătoare a preşedinţiei rotative a Uniunii.

Diego Lopez Garrido, secretarul spaniol de stat pentru afaceri europene, a declarat recent că capitolele privind educaţia şi siguranţa alimentară din discuţiile de aderare cu Turcia vor fi probabil deschise până la sfârşitul anului.