Unele întrebări legate de revoluţia română rămân în continuare fără răspuns

24/11/2009

Au trecut două decenii de la căderea comunismului, dar anumite evenimente rămân subiect de cercetare chiar şi în prezent.

De Paul Ciocoiu, din Bucureşti pentru Southeast European Times -- 24/11/09

Un tânăr ţine o pancartă scrisă de mână împotriva dictatorului român Nicolae Ceauşescu în decembrie 1989. [Tom Stoddart/Getty Images]

România a trecut prin cea mai sângeroasă tranziţie de la comunism la democraţie din Europa de Est, un proces care încă nu poate fi rezumat clar în cărţile de istorie.

În ciocnirile dintre protestatari şi autorităţi din decembrie 1989, care au precipitat căderea regimului totalitar al lui Nicolae Ceauşescu, s-au înregistrat peste 1 500 de decese.

"Este trist că încă nu ştim ce s-a întâmplat la 20 de ani de la aceste evenimente", a afirmat preşedintele Traian Băsescu săptămâna trecută, cerând o investigare amănunţită a evenimentelor istorice.

Revoluţia română a început la Timişoara, cel de-al doilea oraş ca mărime din România, unde sute de enoriaşi au început un protest împotriva deciziei autorităţilor de a-l muta cu forţa pe pastorul Laszlo Tökes într-un sat.

Tökes a criticat public regimul şi a fost deseori citat în presa străină. Acest lucru a determina poliţia secretă, Securitatea, să-l fileze îndeaproape.

Cu toate acestea, protestul enoriaşilor a atras curând mii de oameni, care au umplut piaţa centrală a Timişoarei şi au scandat "Jos Ceauşescu".

Pe măsură ce numărul acestora creştea, armata română a intervenit pentru a înăbuşi protestele.

A.G., un recrut în armată, a fost transportat cu avionul la Timişoara, având ordine stricte să culeagă informaţii şi să interfereze pasiv cu protestatarii.

"Oamenii au fost atât de frenetici şi furioşi după ce armata a deschis focul, ne-au recunoscut după corpurile noastre atletice, tunsoarea scurtă şi privirile iscoditoare şi ne-au urmărit pe străzi", a declarat acesta pentru SETimes.

A.G. explică că ordinele de înăbuşire a mitingurilor au rămas în vigoare "până când ministrul apărării, generalul Vasile Milea, s-a sinucis. Apoi totul s-a schimbat. Armata a depus armele şi a început să fraternizeze cu populaţia".

Protestele de la Timişoara s-au răspândit în curând şi la Cluj-Napoca, Sibiu şi Bucureşti.

Ceauşescu a convocat o adunare publică în 22 decembrie 1989, dar aceasta s-a întors împotriva lui. Sute de mii de oameni s-au adunat în faţa sediului fostului partid comunist, loc denumit acum Piaţa Revoluţiei. Ceauşescu a încercat să fugă, dar a fost prins lângă Târgovişte şi executat de Crăciun, după un proces rapid.

După douăzeci de ani, România este o democraţie şi membră UE şi NATO. Cu toate acestea, întrebarea dacă revoluţia din 1989 a fost o lovitură de stat sau o revoltă populară determinată de o jumătate de secol de opresiune rămâne în continuare.

Mulţi români se întreabă de ce conducerea post-comunistă din România este formată din mulţi foşti demnitari comunişti şi de ce arhivele Securităţii nu sunt complet accesibile.

Ţara continuă totuşi să se îndepărteze de moştenirea sa comunistă