Skaterii sârbi găseasc "libertatea" pe trotuare

17/11/2009

Skateboardingul îi ţine pe tinerii din Belgrad pe străzi -- în sensul bun.

De Bojana Milovanovic, din Belgrad pentru Southeast European Times -- 17/11/09

Un skater se ridică în aer în parcul de skate din Belgrad. [Nikola Barbutov/SETimes]

În parcul de skateboarding din Belgrad, deschis anul trecut, skaterii pot fi văzuţi făcând kickflipuri, grinduri pe balustrade şi cel mai tare din trucuri, ollie -- când un rider îşi ridică placa în aer ca prin farmec.

Doi skateri au făcut o pauză de la programul lor pentru a se aşeza cu corespondentul SETimes şi pentru a vorbi despre dragostea lor faţă de acest sport.

"Fac skateboarding de patru ani deja. Am dat prima dată de el [de skateboarding] prin jocurile video şi am dorit mult timp să încep să îl practic. Totul s-a prelungit puţin deoarece a trebuit să adun bani pentru echipamentul de skateboarding, iar acesta costă aproape cât salariul mediu din Serbia", a spus Misha, de 18 ani.

El este unul din cofondatorii clubului de skate Logic.

"Skateboardingul ar putea părea uşor, dar de fapt nu este. Trebuie să renunţi la multe pentru a face skateboarding în felul în care o facem noi şi pentru a stăpâni toate trucurile. Nu ai antrenori, tot ce ai sunt prieteni care îţi arată cum se face", spune Misha. Rănirile sunt la ordinea zilei. În ciuda apelurilor părinţilor săi, Misha încă se dă cu skateboardul aproape în fiecare zi -- chiar şi după ce şi-a rupt ligamentele de la gleznă de mai multe ori.

Branislav, de 16 ani, şi-a rupt braţul în timp ce încerca să facă o acrobaţie.

"Libertate, creativitate … Poţi să faci skateboard oricând vrei şi cu cine vrei. Nu există antrenor, este ca şi când nu ar fi deloc un sport. Mergi afară, te distrezi şi dacă nu ai chef de skateboarding, stai pur şi simplu cu prietenii tăi. În unele zile faci skateboard bine, iar în altele nu, aşa merge treaba", a afirmat Branislav.

Numărul skaterilor din Belgrad este în creştere.

Deşi nu era nici o fată în parc care să facă grinduri pe bordură, câteva îi aclamau pe băieţi. "Depinde de tipul de fată – unora le place, altora nu, este normal", a spus Branislav.

"Printre skateri există tot felul de persoane, însă ne recunoaştem unii pe ceilalţi ca fiind skateri şi ca parte a aceleiaşi echipe. Unii ascultă hip hop, alţii punk sau heavy metal, dar asta nu ne deranjează, nu ne batem din cauza asta", adaugă el.

În parc, alţi entuziaşti ai sporturilor extreme trec valvârtej pe lângă noi pe biciclete şi role. Indiferent de tipul de roţi pe care merg, sportivii îşi petrec timpul împreună.

Potrivit lui Misha şi Branislav, sportul îi ţine pe tineri la distanţă de droguri şi alcool. Singurul lucru de care skaterii şi cicliştii extremi par să fie dependenţi este adrenalina.

"În cartierul meu există consumatori de droguri. Skateboardingul mă ajută să rezist acestui tip de mulţime", a afirmat Misha.