Turcia pune frână deschiderii graniţei cu Armenia

19/05/2009

Azerbaidjanul, ţară aliată cu Turcia, doreşte ca Erevanul să îşi retragă trupele din regiunea Nagorno-Karabah înainte ca Ankara să îşi deschidă graniţele cu Armenia.

De Ayhan Simsek, din Ankara pentru Southeast European Times -- 19/05/09

Primul ministru turc Recep Tayyip Erdogan declară că Ankara nu îşi va deschide graniţa cu Armenia până când Erevanul nu îşi retrage trupele din Nagorno-Karabah. [Getty Images]

Primul ministru turc Recep Tayyip Erdogan i-a dezamăgit pe liderii armeni săptămâna trecută, declarând în cursul unei vizite efectuate la Baku că Turcia nu îşi va deschide graniţa cu Armenia dacă Erevanul nu îşi retrage trupele din regiunea azeră disputată Nagorno-Karabah.

Mesajul lui Erdogan a fost o victorie clară pentru preşedintele azer Ilham Aliyev, care cere de mult timp Turciei să ceară retragerea forţelor armene din zona contestată. Aceste forţe controlează regiunea Nagorno-Karabah de la începutul anilor 1990, determinând Azerbaidjanul şi Turcia să blocheze graniţele cu ţara vecină, care nu are acces la mare.

Oficialii de la Erevan au răspuns imediat remarcilor lui Erdogan. "Orice tentativă turcă de a interfera cu soluţionarea problemei Nagorno-Karabah poate doar să dăuneze acestui proces", a declarat preşedintele armean Serzh Sarksyan.

Astfel, optimismul care se dezvolta de peste un an s-a disipat. În urmă cu doar câteva săptămâni, Turcia şi Armenia şi-au anunţat acordul asupra unui "plan" de normalizare a relaţiilor. Declaraţiile lui Erdogan nu i-au surprins doar pe oficialii de la Erevan şi din capitalele occidentale, ci şi pe experţii turci în politică externă.

"Ce diplomaţie mizerabilă", a scris editorialistul publicaţiei Referans, Cengiz Candar.

"Oare poate Turcia să îşi revină din această greşeală?", a întrebat el. "Cred că [redresarea diplomatică] este posibilă doar dacă între Azerbaidjan şi Armenia va fi încheiat un acord în viitorul apropiat".

Erdogan, însă, s-a gândit probabil că nu are de ales, după ce a fost supus presiunilor de către partidele de opoziţie, care l-au acuzat că trădează un aliat, şi de către autorităţile de la Baku, înfuriate.

După ce Turcia şi Armenia şi-au anunţat planurile de normalizare a relaţiilor, liderii azeri au făcut aluzie la necesitatea reînnoirii acordului de gaze naturale cu Turcia şi eventual modificarea ratei favorabile percepute de aceştia în prezent -- mai mult de jumătate din preţul pe care alţi exportatori de gaze îl cer Turciei.

Ankara are nevoie de asemenea de sprijinul Azerbaidjanului pentru a realiza proiectul strategic al conductei Nabucco, care va reduce dependenţa Europei de energia rusească.

Prin urmare, nu este o surpriză faptul că ministrul turc al energiei, Taner Yildiz, l-a însoţit pe Erdogan la Baku.

Experţii au păreri diferite cu privire la şansele Turciei de a ieşi din actualul impas. Unii anticipează că interesele Azerbaidjanului – şi nevoia de gaze naturale ieftine -- vor continua să influenţeze politica Ankarei. Alţii, însă, subliniază beneficiile pe termen lung ale apropierii de Armenia, atât pentru Turcia, cât şi pentru Azerbaidjan.

Întrucât Georgia este afectată de instabilitate internă şi de ameninţarea Rusiei, Armenia pare tot mai mult un canal mai bun pentru livrările de energie de la Marea Caspică. În plus, dacă i se va permite să prospere, după o perioadă îndelungată în care a fost blocată, Armenia s-ar putea dezbăra de dependenţa economică de diasporă, care este în favoarea unei poziţii extremiste cu privire la Turcia şi Azerbaidjan.

Statele Unite şi-au intensificat recent eforturile în vederea accelerării găsirii unei soluţii în Karabah şi facilitării normalizării relaţiilor turco-armene.

Copreşedinţii Grupului OSCE Minsk - Rusia, Franţa şi SUA - supraveghează negocierile. Liderii Azerbaidjanului şi Armeniei se vor întâlni la St. Petersburg în 4 iunie, în încercarea de a restrânge diferendele dintre cele două ţări.