Regiunea Moldova din România preţuieşte tradiţiile alimentare de iarnă

06/01/2009

Deşi regiunea de nord-est a României, Moldova, este cunoscută ca fiind cea mai săracă parte a ţării, aceasta mai este renumită şi pentru ospitalitate şi căldură – în special în timpul sărbătorilor de iarnă.

De Paul Ciocoiu, din Bucureşti pentru Southeast European Times - 09/01/06

Carnea de porc este de bază pentru multe feluri de mâncare locale. [Gabriel Petrescu]

Ospitalitatea este legendară în regiunea românească Moldova, situată în nord-estul ţării. Se spune că oricine trece pragul unei case va avea cu siguranţă parte de o primire călduroasă. Nici nu e de mirare că cel mai mare poet al românilor, Mihai Eminescu, şi renumitul povestitor Ion Creangă se trag din această regiune în care abundă tradiţiile şi bucătăria de iarnă.

Sărbătorile încep cu tăierea tradiţională a porcului, o chestiune tot mai controversată de la aderarea României la UE. Locuitorii din mediul rural taie un porc în ziua de Ignat, în 20 decembrie. Potrivit folclorului, porcul trebuie să moară în acea zi – în caz contrar, el îşi va visa moartea în noaptea aceea, punând capăt procesului de îngrăşare. Un porc gras atestă prosperitatea şi munca grea a crescătorului.

Carnea de porc este de bază pentru multe feluri de mâncare în Moldova. Borşul acru şi organele de porc fripte în cuptor, ultimele fiind de obicei însoţite de vin roşu şi brânză de oaie preparată acasă, devin tochitura moldovenească. Moldovenii mai prepară şi sarmale, un amestec de carne de porc, orez şi diferite legume, toate împachetate în foi de varză sau de viţă-de-vie şi fierte apoi în borş crud, acru. Acest fel de mâncare este obligatoriu pentru orice eveniment special în familie. Indiferent de mâncarea pusă pe masă, mămăliga de mălai (mămăliguţa) şi murăturile sunt obişnuite.

Caltaboşul este un cârnat gros, în mod normal intestine de porc umplute cu carne de porc, orez şi ceapă. Moldovenii combină de asemenea carne de pui şi porc pentru a face răcituri, o mâncare gelatinoasă cu o puternică aromă de usturoi.

Poale-n brâu şi turta cu julfa sunt deserturi moldoveneşti tipice. Primul este o plăcintă cu brânză locală, coaptă în cuptor, în timp ce al doilea conţine straturi de aluat subţire coapte pe partea de sus a cuptorului şi presărate apoi cu miere şi nucă. Straturile sunt aşezate împreună pentru a forma un tort mare.

Cozonacul, o prăjitură spongioasă, ornată cu stafide şi nuci, este cel mai obişnuit desert de Crăciun şi Paşti.

Moldovenii îşi preţuiesc obiceiurile de iarnă, multe din ele avându-şi originea în trecutul îndepărtat. În Ajunul Crăciunului, grupuri de bărbaţi şi copii merg din casă în casă pentru a ura localnicilor un an bun, într-o procesiune tradiţională numită pluguşorul (plugul cel mic). Colindătorii cântă, suflă în fluiere şi sună din clopoţele.

A doua zi ei se întorc pentru a împrăştia boabe de grâu care simbolizează fertilitate, sănătate şi puritate. Tipic pentru regiune este un alt obicei, în care o persoană poartă o blană de urs veritabilă sau falsă şi dansează pe muzica unui fluier.