Acuzat de crime de război, încă în libertate: Ante Gotovina

25/07/2008

Generalul în rezervă croat Ante Gotovina a fost arestat în decembrie 2005, după patru ani în care a reuşit să se sustragă autorităţilor.

(Surse diverse)

Generalul în rezervă croat Ante Gotovina a fost arestat în Insulele Canare pe 7 decembrie 2005. [Arhivă]

Generalul în rezervă croat Ante Gotovina a fost arestat în Insulele Canare spaniole pe 7 decembrie 2005 şi extrădat la Haga, în ziua următoare. Acesta reuşise să fugă în iunie 2001, dispărând la scurt timp după ce Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavia (TPII) l-a acuzat pentru implicarea în atrocităţile comise împotriva sârbilor din Krajina, spre sfârşitul conflictului din Croaţia, ce s-a derulat în perioada 1991-1995.

Gotovina a fost unul dintre cei mai căutaţi criminali de război, implicaţi în conflictele din Balcani din anii 1990, alături de fostul lider bosniaco-sârb Radovan Karadzic şi comandantul său militar, Ratko Mladic.

Gotovina a fost acuzat de TPII pentru implicarea în Operaţiunea Furtuna. Croaţia a lansat ofensiva militară, purtând numele de cod Operaţiunea Furtuna, pe 4 august 1995, pentru a redobândi controlul asupra regiunii Krajina, pe care sârbii separatişti o cuceriseră în 1991. De-a lungul celor câteva zile de operaţiune şi a acţiunilor ce au urmat până pe 15 noiembrie 1995, Gotovina a comandat Zona Operativă Spilt a Armatei Croate. Din această poziţie, Gotovina a exercitat un control de facto şi de jure asupra tuturor forţelor desfăşurate în cadrul Operaţiunii Furtuna în zona sudică a regiunii Krajina, stipulau procurorii ONU într-o acuzaţie amendată adusă lui Gotovina şi făcută publică în martie 2004.

Acuzaţia îl trimite în judecată cu patru capete de acuzare de crime împotriva umanităţii şi trei capete de violări ale legilor sau regulamentelor de război, pentru persecutare, crimă, jefuirea proprietăţii, distrugeri violente ale municipiilor, oraşelor şi satelor, deportare şi alte acte inumane comise în timpul operaţiunii. TPII îl consideră pe Gotovina personal responsabil pentru aceste crime, inclusiv pentru uciderea ilicită a cel puţin 150 de sârbi din Krajina. Potrivit rapoartelor, aproape 200.000 de sârbi din Krajina au fost strămutaţi ca urmare a ofensivei Armatei Croate şi acţiunilor ulterioare.

Potrivit procurorilor ONU, Gotovina – acţionând individual sau de comun acord cu alţii, printre care Ivan Cermak, Mladen Markac şi fostul Preşedinte croat Franjo Tudjman – a participat la acţiunile criminale complotiste al căror scop comun a fost suprimarea permanentă prin forţă a populaţiei sârbe şi regiunea Krajina. Ca parte în aceste acţiuni criminale, acesta „a planificat, instigat, ordonat, săvârşit sau altminteri a ajutat sau a instigat la planificarea, pregătirea sau săvârşirea” crimelor respective.

Procurorii pretind, de asemenea, că ştiind, şi avea toate motivele să ştie, că subordonaţii săi intenţionau să comită aceste atrocităţi descrise în acuzaţie sau înfăptuite astfel, Gotovina nu a izbutit să preîntâmpine aceste acte de la săvârşirea lor sau să-i pedepsească pe autori. Mai mult decât atât, nu a reuşit să-şi îndeplinească îndatorirea de a restaura şi asigura ordinea publică şi siguranţa în regiune, inclusiv în capitală, Knic, şi în oraşele din jur.

Gotovina s-a născut pe 12 octombrie 1955 pe insula croată Pasman, în municipiul Zadar. Un soldat de carieră, acesta s-a înrolat în Legiunea Străină în 1973, ajungând la să deţină gradul de caporal-şef. Apoi, a lucrat pentru companiile private de securitate din Franţa, dintre care unele având legături cu mişcările de extremă dreaptă. A avut şi probleme cu legea. Dosarele poliţiei atestă faptul că pe numele său au fost emise mandate de arestare pentru jaf şi şantaj, iar că în 1986 a primit o sentinţă de cinci ani în închisoare – deşi a fost eliberat după doar un an, în circumstanţe neclare.

În 1991, Gotovina s-a întors în Croaţia. S-a alăturat Gărzii Naţionale, în calitate de şef de operaţiuni şi ca instructor al Brigadei I. Din februarie până în aprilie 1992, Gotovina a fost comandant adjunct al Unităţii Speciale a Statului Major al Armatei Croate, după care a preluat o misiune de şase luni în cadrul Consiliului de Apărare Croat.

În octombrie 1992, a devenit comandant al Zonei Operative Spilt a Armatei Croate, redenumită ulterior Districtul Militar Split, ocupând postul până în martie 1996. Între timp, a fost promovat de la gradul de comandant de brigadă la cel de general-maior, şi apoi la general-colonel.

În martie 1996, Tudjman, ce ocupa la acea vreme funcţia de preşedinte al Croaţiei, l-a numit pe Gotovina şef al Inspectoratului Armatei Croate. Gotovina a fost eliberat din funcţie de către Stipe Mesic pe 29 septembrie 2000, după ce acesta câştigase în luna februarie a aceluiaşi an, alegerile prezidenţiale din Croaţia.

Într-un raport al Consiliului de Securitate al ONU, publicat pe 23 noiembrie 2004, procurorul-şef al TPII, Carla del Ponte, afirma că fostul general dispăruse în iunie 2001, după ce autorităţile croate îl informaseră că se emisese o acuzaţie sigilată pe numele său.

Ca urmare a dispariţiei, poziţia lui Gotovina a devenit un subiect de speculaţii şi controverse. Făcând presiuni asupra Zagrebului să-l aresteze şi să-l predea către TPII, del Ponte a insistat că numeroşi martori l-au văzut pe Gotovina în Croaţia. Aceasta a pretins, de asemenea, că „o reţea nou-organizată de susţinători, printre care şi membrii ai structurilor statului”, îl ajutau pe acesta să se sustragă justiţiei.

Oficialii croaţi, care au făcut, în numeroase ocazii, apeluri publice către Gotovina , îndemnându-l să se predea tribunalului, au susţinut că acesta părăsise ţara, însă au promis că va fi arestat, dacă va fi găsit.

Rapoartele media din februarie 2004 sugerau că Gotovina – care primise cetăţenia franceză, după terminarea serviciului în Legiune – trăieşte liber în sud-estul Franţei. După aceasta, s-a susţinut că a locuit o perioadă în oraşele Nisa şi Aix-en-Provence din sudul Franţei şi că obişnuia să călătorească mult, în America de Sud şi nu numai.

Se află sub protecţia mafiei, chiar şi a localnicilor influenţi. Poate trăi fără a fi nevoie să se ascundă; poate călători în afara ţării fără prea mari probleme”, scria cotidianul francez Le Monde, citând un raport din luna octombrie 2003 realizat de DST, agenţia serviciilor secrete franceze. După capturarea sa, la examinarea paşaportului, s-au descoperit vize din ţări îndepărtate, cum ar fi China şi Tahiti.