Macedonia: Legalitatea şi etica agenţiilor de recuperare a datoriilor, sub semnul întrebării

30/01/2008

Companiile macedonene care nu îşi pot colecta datoriile de la clienţi au început să apeleze la agenţii de recuperare. Debitorii, în schimb, se plâng de utilizarea unor tactici de presiune, tratament abuziv şi constrângeri.

De Dimitar Bocevski, din Skopje pentru Southeast European Times – 30/01/08

Unele firme macedonene au recurs la recuperatori pentru a-şi primi banii. [Tomislav Georgiev]

Din cauza ineficienţei notorii a tribunalelor şi sistemului judiciar din Macedonia, unele firme apelează la ajutorul agenţiilor de recuperare atunci când nu îşi pot colecta datoriile de la clienţii persoane fizice. Deşi experţii în drept privat consideră activităţile recuperatorilor a fi o „extorcare”, dubioasă din punct de vedere juridic şi etic, agenţiile susţin că se încadrează în legea relaţiilor obligatorii, care reglementează chestiunile legate de contracte.

Potrivit oficialilor agenţiilor de recuperare, în momentul în care începe o conversaţie telefonică, debitorul consimte să negocieze. Debitorii, în schimb, sunt deranjaţi de tacticile de presiune şi de telefoanele nesfârşite, date la ore strategice. „Agenţii sună dimineaţa devreme, în weekend, când ştiu sigur că suntem acasă, dar dormim”, declară Blagoja Stojanovski, în vârstă de 48 de ani, căsătorit şi tatăl a trei copii.

„Se prezintă doar cu numele şi, dacă nu suntem acasă, cer copiilor numărul nostru de mobil, uneori chiar îi întreabă unde lucrăm. Consider acest lucru tratament abuziv asupra copiilor şi extragere coercitivă de informaţii private”, afirmă domnia sa.

Dragan Mekanigiev, directorul companiei furnizoare de energie termică, Skopje-Sever, a utilizat agenţiile de recuperare în cazuri în care clienţii nu şi-au plătit facturile. „Am angajat două agenţii de recuperare a datoriilor pe perioadă determinată şi le-am plătit în funcţie de rata reuşitelor”, a declarat domnia sa.

„Am primit plângeri din partea clienţilor datornici, dar comportamentul agenţilor este probabil acceptabil”, este de părere Mekanigiev. „Nu sunt familiarizat cu codul de comportament al acestor agenţii, dar au un anumit interval orar în care pot suna debitorii şi o metodă în care trebuie să comunice cu aceştia. Cred că se străduiesc să menţină reputaţia agenţiei.”

Implicaţiile juridice ale acestor practici rămân neclare, întrucât hărţuirea se pedepseşte prin lege. Poate de mai mare interes pentru companiile care se gândesc să apeleze la agenţiile recuperatoare este faptul că aceste practici oferă rezultate îndoielnice.

„Colectarea datoriei trebuie să urmeze mijloacele legale, în cazul neachitării debitului. Este o relaţie obligatorie între debitor şi vânzător”, a transmis profesorul Zvonimir Jankulovski de la University American College din Skopje.

„Rămâne neclar conform cărei legi s-ar putea spune că aceşti cetăţeni sunt extorcaţi”, a afirmat Jankulovski. „Baza juridică în care companiile angajează astfel de agenţii şi metoda de calcul a taxei lor de recuperare sunt şi ele vagi.”