Divizarea Armatei Serbiei-Muntenegrului: Perspectiva Serbiei

21/09/2006

După desfiinţarea uniunii statale, Serbia şi Muntenegru încearcă acum să înfiinţeze armate profesionale separate, mai mici, dar cu echipament tehnic mai bun.

De Igor Jovanovic, din Belgrad pentru Southeast European Times – 21/09/06

Soldaţii Gărzii Naţionale arborează steagul Serbiei în faţa clădirii parlamentului federal din Belgrad. [Getty Images]

Armata comună a Serbiei şi Muntenegrului este singura instituţie comună a federaţiei flexibile care a continuat să funcţioneze până la final. După ce Muntenegrul a ales independenţa în referendumul din 21 mai, cele două state au lansat negocieri asupra divizării proprietăţii militare.

Prin acord, ambele state au păstrat proprietăţile militare localizate pe teritoriile lor pe durata existenţei uniunii statale. Cu toate acestea, oficialii muntenegreni au anunţat că doresc să reducă în mod semnificativ numărul de soldaţi şi potenţialul militar. Aceasta înseamnă că cea mai mare parte a armelor şi echipamentului va fi vândută şi că va fi formată o armată profesionistă de aproximativ 2 500 de membri. Uniunea statală avea o obligaţie generală a serviciului militar şi recruţii erau chemaţi să servească în armată timp de şase luni între 19 şi 21 de ani.

Diviziunea a fost facilitată de faptul că a fost planificată -- Muntenegrul avea aproximativ 5,4% din potenţialul combatant general, cotă egală cu partea care revenea republicii din bugetul militar.

Acest lucru nu a fost aplicat însă flotei militare, care era localizată în principal în Muntenegru. În urma desfiinţării uniunii statale, Serbia a rămas fără acces la mare. Unii oficiali de la Belgrad sugerează că Muntenegrul ar putea permite Serbiei să menţină o flotă militară redusă pe coasta muntenegreană.

Serbia intenţionează să creeze până în 2010 o armată formată în principal din soldaţi profesionişti, în timp ce numărul rezerviştilor va fi sporit semnificativ. Potrivit estimărilor oficiale, până în 2007, armata ar trebui să aibă aproximativ 36 000 de membri, în loc de 50 000, efectivul actual. Aceasta va fi redusă apoi la mai puţin de 30 000 de membri până în 2010.

Cu toate acestea, Armata Serbiei se confruntă cu lipsa banilor, forţa aeriană în special fiind la mare strâmtoare. Potrivit Comandantului Adjunct al Forţei Aeriene, colonelul Nebojsa Djukanovic, din cele 240 de avioane şi elicoptere ale armatei sârbeşti, doar aproximativ 60 mai sunt utilizabile. Cea mai mare problemă cu care se confruntă forţa aeriană -- grav afectată în timpul luptelor cu NATO din 1999 -- este modernizarea avioanelor MiG-29. Aceasta a fost amânată în permanenţă din cauza fondurilor insuficiente.

Constituţia sârbă nu defineşte cu claritate prerogativele primului ministru şi preşedintelui în conducerea armatei. Fostul Ministru al Apărării al Serbiei-Muntenegrului Zoran Stankovic şi oficiali ai ministerului sunt acum sub jurisdicţia guvernului sârb, dar ministrul nu a primit încă drept de vot la şedinţele guvernului.

Preşedintele Serbiei, Boris Tadic, a declarat la începutul lunii august că nu va permite "o comandă dublă a armatei". Cu toate acestea, chestiunea nu va fi soluţionată probabil până când nu va fi adoptat o nouă Constituţie.