Cazul bizar al doctorului Dabic

25/07/2008

Psihiatru, poet, presupus criminal de război şi apoi un guru al „medicinii alternative”, Radovan Karadzic a jonglat cu identităţile sale cu aparentă uşurinţă. Numitorul comun, sugerează bloggeri, era nevoia de a se afla în lumina reflectoarelor.

De Balkanblogs pentru Southeast European Times – 25/07/08

Radovan Karadzic, suspectat de crime de război, a dus o viaţă publică drept Dr. Dragan David Dabic, un fost psihiatru şi poet de ocazie. [Arhivă]

Dat fiind că arestarea suspectului Radovan Karadzic a ţinut prima pagină a ziarelor săptămâna aceasta, bloggerii sârbi au fost uluiţi de capacitatea sa de a se auto-inventa. Omul acuzat de comiterea unora dintre cele mai sângeroase atrocităţi din istoria europeană recentă, s-a dovedit a trăi liniştit în Belgrad, deghizat în expert pe probleme medicale şi de spiritualitate.

Pe bloggurile B92, Milan Cirkovic îşi denumea postarea „Dr. Dabic, sau cum am încetat să mă îngrijorez şi am învăţat să iubesc energia cuantică”.

„Acum că până şi britanicii te felicită pentru excentricitate şi răsturnări de situaţie, trebuie să însemne ceva”, scria el. „Terry Gilliam şi restul echipei Monty Python ne invidiază, pentru ceva atât de bizar la care ei nici nu visează”.

„Asemeni lui Peter Sellers, care a putut să se dea drept Mandrake, Preşedintele Muffley şi doctorul nebun nazist Strangelove, aşa şi «eroul» nostru a putut fi simultan poetul Karadzic, un sângeros criminal de război şi tămăduitorul spiritual Dabic – şi cine ştie ce va mai dezvălui investigaţia. Aspectul său de «cercetător» este cu adevărat fascinant”, adăuga Cirkovic.

Adam Weisphaut apreciază că „escroci şi pungaşi sunt peste tot, în sine nefiind un fenomen”. Ceea ce este mai neobişnuit, adaugă el, este că în timpul războiului aceste „pseudo-practici” au fost încurajate în sprijinul politicilor de stat.

„Când stăm să ne gândim, toţi aceşti pungaşi, credincioşi turbo-ortodocşi, activişti anti-globalizare şi muncitori naţionalişti formau unul şi acelaşi grup, aşa că nu este deloc ciudat că au fost cu toţii întruchipaţi de Dr. Dabic. Este doar un element logic al sistemului”, scria el.

Bill Piton priveşte situaţia dintr-un alt unghi. „Este vorba despre altceva, o nevoie patologică de a fi în centrul atenţiei”, sugerează el. „Ar fi murit dacă nu s-ar fi făcut observat”.

Nsarski pătrunde, în cele din urmă, în adâncurile filosofiei. „Lăsând gluma la o parte, se ivesc nişte chestiuni importante”, scria el. „În primul rând, dacă un om acuzat de crime de război reuşeşte să pozeze drept un tămăduitor bio-energoterapeut, ar putea oare un bio-energoterapeut să devină criminal de război dacă circumstanţele istorice şi sociologice i-ar permite? În al doilea rând, în adâncul sufletului unui lider paramilitar se ascunde un bio-energoterapeut, sau invers? Şi în al treilea rând: abia am terminat de citit cartea lui Dawkins, Mirajul divinităţii, şi am rămas mut. Nu e nicio lumină la capătul tunelului?”

Pentru Karadzic, însă, tunelul duce la tribunalul de la Haga, unde va trebui să se lepede de toate pseudonimele şi stea faţă în faţă cu justiţia.