În bătaia puştii: jurnaliştii sunt loviţi din toate părţile

09/07/2012

Prinşi între identităţi etnice şi etică, reporterii din Europa de Sud-Est sunt în mod obişnuit intimidaţi până la autocenzură.

De Andy Dabilis, din Atena pentru Southeast European Times -- 09/07/12

Jurnaliştii din regiune spun că se confruntă cu o sumedenie de provocări atunci când vine vorba de relatarea ştirilor. [Reuters]

Lucrând pe fondul conflictelor care au destrămat ţări şi le-au divizat populaţiile, jurnaliştii din Europa de Sud-Est sunt mult prea des influenţaţi de identităţile etnice, de ameninţări cu închisoarea sau violenţa şi de starea financiară precară a publicaţiilor lor.

Presiunile cu care se confruntă jurnaliştii din regiune pot fi atenuate numai prin legi mai stricte care să protejeze jurnaliştii de represaliile guvernului şi prin constituirea unei prese independente care să nu depindă de politică pentru a rămâne în afaceri.

„Presa şi politica, în loc să se ţină sub observaţie una pe cealaltă, sunt mână în mână”, a spus Lufti Dervishi, care predă jurnalism de investigaţie la Universitatea din Tirana, Albania. „Aşa cum vorbim despre rolul de câine de pază al presei... câinele de pază nu latră niciodată atunci când trece pe lângă el un membru al familiei”.

În întreaga regiune întâlnim numeroase exemple. Jurnalistului muntenegrean Petar Komnenic i s-a ordonat să petreacă patru luni în închisoare, în luna mai, după ce a scris că procurorii au cerut poliţiei să pună ilegal sub supraveghere câţiva judecători seniori.

În Kosovo, parlamentul a votat de două ori anul acesta pentru a respinge propunerile care ar fi putut să decriminalizeze calomnia, făcând-o în schimb o ofensă civilă. Cei care au propus schimbarea au susţinut că pedeapsa penală pentru calomnie face mai uşoară munca reprezentanţilor lipsiţi de scrupule ai guvernului şi poliţiei de a forţa jurnaliştii să acopere fapte reprobabile.

În luna iunie, jurnaliştii din Macedonia au semnat un acord care decriminalizează calomnia pe teritoriul ţării, însă presupune amenzi pentru presupuşii vinovaţi. Criticii spun că totul nu face decât să asigure autocenzura.

Profesioniştii din diferite domenii conexe presei au participat la conferinţa anuală din insula grecească Halki, sponsorizată de Fundaţia Elenică pentru Politică Europeană şi Externă. [ELIAMEP]

„Rolurile tradiţionale ale jurnalismului au devenit în esenţă neglijabile... instinctul dominant în redacţiile de ştiri nu este jurnalismul, ci autocenzura”, a afirmat Kadri Gursel, editorialist în cadrul cotidianului turc Milliyet, care în 1995 a fost răpit de PKK în timp ce lucra pentru AFP. „Dacă aţi citi presa turcă din ultimii cinci ani aţi crede că nu există nici măcar un singur caz de corupţie”.

Rolul presei a fost deseori privit cu scepticism şi s-a considerat că jurnaliştii sunt, la rândul lor, părtinitori.

„Jurnaliştii pot avea un rol foarte important, iar acesta este cel de a relata cu acurateţe pentru a acoperi toate aspectele... şi de a evita practica diminuării importanţei întâmplărilor care exagerează evenimente ce continuă conflictul”, a declarat pentru SETimes Dimitri Sotiropoulos, cercetător asociat în cadrul Fundaţiei Elenice pentru Politică Europeană şi Externă.

Fundaţia a găzduit luna trecută peste 30 de jurnalişti, ONG-uri şi oficiali, la o conferinţă [organizată] pe insula grecească Halki pentru a dezbate libertatea presei.

Jurnaliştii au afirmat că rolul lor este acela de a fi obiectivi şi de a relata adevărul, chiar dacă acesta contravine poziţiei oficialilor guvernamentali, însă au admis faptul că în multe ţări ei sunt supuşi presiunilor. În cazul Turciei, jurnaliştii au fost încarceraţi în temeiul unor acuzaţii false, determinându-i pe colegii lor să reducă, de teamă, reportajele de investigaţie.

Agron Bajrami, care a fost redactor adjunct al ziarului Koha Ditore din Pristina în timpul bombardamentelor NATO şi a fost forţat să muncească în exil, a declarat că în Kosovo există o problemă persistentă. „Există în continuare mult prea mulţi reprezentanţi ai presei în spatele guvernelor şi în slujba guvernelor”. Însă, în opinia sa, s-au înregistrat progrese.

„Acel tip de limbaj care a existat imediat după război a dispărut, cel puţin în rândul populaţiei vorbitoare de albaneză”. El a afirmat că ceea ce trage Kosovo înapoi acum este faptul că „noi avem o elită politică ce nu este pregătită să îşi asume rolul într-o societate democratică. Sunt pregătiţi să controleze şi chiar să pună stăpânire pe presă deoarece acesta este modul prin care ei îşi menţin puterea”.

Presiunea traversează graniţele şi vine din toate părţile. Ivana Konstantinovic, redactor de ştiri şi prezentator la RTV B92 din Belgrad, a afirmat că „prietenul şi colegul meu este urmărit de poliţişti şi nu poate merge în vacanţă sau la un restaurant”.

La fel se întâmplă şi în Albania, a spus Ilda Londo, cercetător coordonator în cadrul Institutului Albanez de Presă. „Locurile de muncă ale jurnaliştilor nu sunt sigure şi foarte des singura soluţie este autocenzura. Aceasta determină o calitate foarte slabă a jurnalismului de investigaţie”, a spus ea.

Jan Zielonka, profesor de politici europene la Oxford, i-a acuzat pe unii jurnalişti că ar fi mână în mână cu cei pe care îi acoperă, în special în ţările sud-est europene afectate de conflicte, guverne represive şi crimă organizată. „Jurnaliştii sunt şi ei suspecţi în acest joc. Ei îşi dau la schimb serviciile pentru beneficii personale şi profesionale, subminând calitatea presei”.

Articole pe aceeaşi temă

Jurnaliştii spun că intimidarea duce la autocenzură, deformând ceea ce într-un final apare în ziare şi în alte mijloace de comunicare în masă. [Reuters]

Lada Price, jurnalist bulgar, nu este de acord. „În multe ţări, singura variantă a jurnaliştilor este, probabil, de a juca acest joc”, temându-se pentru siguranţa lor. Într-adevăr, cu numai câteva zile înainte de eveniment, Lidia Pavlova, care investighează crima organizată din sud-vestul Bulgariei, fusese ameninţată, iar fiul său fusese bătut cu brutalitate de două ori.

Ana Petruseva, care lucrează în cadrul Reţelei de Reportaje de Investigaţie din Balcani, din Macedonia, a spus că atunci când cinci pescari au fost ucişi pe un lac din apropiere de Skopje, în luna aprilie, presa s-a lăsat luată de valul retoricii naţionaliste şi a exacerbat situaţia. „Oamenii spuneau că albanezii au făcut asta şi exact acest lucru a fost preluat de presă fără a pune întrebări... presa nu a pus niciodată la îndoială ceea ce a spus poliţia şi nu a contestat deloc versiunea oficială”, a adăugat ea.

Iar în Serbia, a afirmat ea, jurnaliştii sunt supuşi presiunilor şi intimidaţi numai pentru simplul fapt că relatează fapte privind cazurile de crime de război. Proprietarii companiilor de presă sunt ameninţaţi cu pierderea finanţărilor de la guvern dacă nu sprijină puterea.

„Autocenzura... aceasta este probabil cea mai mare problemă din Macedonia şi, într-o oarecare măsură, şi din Serbia. Jurnaliştii nu doresc să creeze tensiuni sau să îşi provoace necazuri pentru un salariu de 300 sau 400 de euro şi să fie daţi afară... Majoritatea reprezentanţilor presei sunt portavocea guvernului sau urmează direcţia impusă de guvern... Aceasta a redus dramatic încrederea majorităţii oamenilor în presă”.

Acest conţinut a fost comandat pentru SETimes.com.