Pe măsură ce criza din Grecia se adânceşte, societatea se schimbă

09/04/2012

Textura socială se slăbeşte, niciun grup nefiind practic ferit de efectele dezastrului economic.

De Maria Paravantes, din Atena pentru Southeast European Times -- 09/04/12

Pentru prima dată în istorie, sunt mai mulţi greci cu vârsta cuprinsă între 15 şi 24 de ani care nu au locuri de muncă decât cei care au. [Reuters]

Multe s-au spus şi s-au scris despre criza economică grecească, despre imaginea ştirbită a ţării peste hotare şi despre măsurile aspre impuse publicului de către creditori: FMI, UE şi Banca Centrală Europeană.

Pe măsură ce criza se adânceşte, apar primele semne ale schimbării sociale. În timp ce cei 11 milioane de locuitori ai Greciei se străduiesc să trăiască de pe o zi pe alta şi se confruntă cu decizii guvernamentale aleatorii, de a impozita tot ce se poate impozita, privind mai îndeaproape societatea grecească ies la iveală modificări drastice în acest proces.

Aflată în cel de-al cincilea an de recesiune, una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă Grecia este şomajul. Potrivit Serviciului Grec de Statistică şi Date Economice Hellastat, rata şomajului atingea, în luna noiembrie, cifra uluitoare de 20,9%, comparativ cu 13,9%, în aceeaşi perioadă a anului 2010. Se estimează că, acum, 1 milion de greci sunt şomeri şi le este imposibil să îşi găsească un loc de muncă – oricare ar fi acesta.

Problema este exacerbată de miile de imigranţi neînregistraţi care vin în Grecia în căutarea unui viitor mai bun. Considerată o ţară de tranzit principală, datorită accesului „facil” pe mare şi pe uscat, Grecia este privită drept poarta spre Europa. Potrivit Ministerului Protecţiei Cetăţenilor, aproximativ 250.000 de imigranţi ilegali intră anual în Grecia. Agenţia UE pentru controlul frontierelor Frontex raportează că, în 2011, 54.974 de imigranţi au fost reţinuţi numai în regiunea nordică Evros, de la frontiera greco-turcă, comparativ cu 47.079, în 2010.

Peste 1 milion de imigranţi trăiesc în prezent în ţară, iar dintre aceştia până la 400.000 nu sunt înregistraţi. Şi acestor persoane le este dificil să îşi găsească un loc de muncă. Rezultatul? Lipsa locurilor de muncă ce duce inevitabil la pierderea locuinţelor, a asigurării de sănătate – ceea ce afectează sistemul de sănătate al Greciei – şi criminalitate. Ofiţerii de poliţie greci au început să strângă imigranţii ilegali pentru a-i găzdui în zeci de centre de detenţie – o reacţie la o cerinţă UE de a ţine la distanţă imigranţii neînregistraţi.

O plimbare de-a lungul străzii centrale Patission, care odinioară era plină de viaţă şi unul dintre cele mai aglomerate centre comerciale din Atena, scoate la iveală magazine închise după magazine închise. Este în continuare foarte populată şi animată, dar textura socială s-a schimbat.

„Nu mai vezi deloc greci”, a declarat pentru SETimes Evi Pavlou, în vârstă de 42 de ani şi proprietar al unui magazin foto care funcţionează de decenii întregi

„Persoanele care vin în magazin sunt în mare parte din Albania şi Bulgaria”, a explicat Pavlou, care s-a născut şi a crescut în cartierul select Patissia.

Ghetoizarea oraşului, care a început cu circa 15 ani în urmă, devine acum cu atât mai evidentă. Cartierele Kypseli şi Patissia găzduiesc în special nigerieni. Mai jos veţi găsi egipteni. Sunt şi cartiere ale polonezilor, ale romilor şi ale pakistanezilor, care trăiesc în condiţii mizere în apartamente minuscule de la subsol. Şi cu cât vă apropiaţi de centrul oraşului, veţi întâlni în mare parte locuitori musulmani.

Casele de amanet lipesc afişe în unele părţi ale Atenei promovându-şi disponibilitatea de „a vă cumpăra aurul la cele mai bune preţuri”. [Maria Paravantes/SETimes]

Pentru Orestis Oudeniotis, un artist în vârstă de 64 de ani, situaţia este descurajantă. „Am trăit aici toată viaţa. Aceasta nu mai este casa mea. Este periculos. Imigranţii ilegali nu au nimic de pierdut, aşa că recurg la orice pentru mâncare şi bani”, a spus el pentru SETimes.

Oudeniotis, care merge pe jos la serviciu în fiecare zi, spune că rar mai aude vorbindu-se limba greacă pe stradă. „Vechiul sentiment de coeziune a cartierului şi sprijin este pierdut pentru totdeauna. Acum, noi grecii suntem la fel de străini în propriul nostru teritoriu, ca şi străinii”, a spus el.

Pe măsură ce criza se intensifică şi grecii scormonesc tot mai adânc în buzunare pentru a plăti totul, de la impozitele alarmant de ridicate la creditele iminente, apariţia în decursul ultimului an a caselor de amanet la fiecare colţ, a banner-elor online ale caselor de amanet şi a sutelor de fluturaşi distribuiţi zilnic, care pretind să „cumpere aurul”, spun enorm de multe despre această realitate complet nouă. Odinioară o privelişte comună în centrele urbane mari, precum New York şi Londra, casele de amanet erau un concept foarte nefamiliar în Grecia.

„Prima dată am dat peste o casă de amanet când am mers în Statele Unite, la începutul anilor ’70”, a declarat pentru SETimes pensionara Yianna Gargalionis. „Grecii nu au avut niciodată nevoie să recurgă la amanetarea moştenirilor de familie sau bijuteriilor. Întotdeauna, oamenii au avut părinţii lor şi proprietatea lor. Însă vremurile disperate impun măsuri disperate”, a adăugat ea.

Numărul din ce în ce mai mare de agenţii de amanet care promit să cumpere aur şi bijuterii la cele mai bune preţuri, fără întrebări suplimentare şi rapid, sugerează că grecii sunt cu atât mai disperaţi. Fiindu-le dificil să îşi plătească datoriile, ei îşi vând bunurile de valoare la preţuri de nimic.

Şi în timp ce casele de amanet îşi aşteaptă clienţii pe străzi, lupta pentru bani se dezlănţuie, întrucât imigranţii – majoritatea ilegali – împing cărucioare încovoiate de supermarket şi caută cu meticulozitate prin gunoaie zi şi noapte, căutând orice poate fi reciclat şi le poate aduce un euro. Este o slujbă murdară, dar este totuşi o slujbă. De vreme ce puţini greci reciclează, este o alegere „productivă”. Preţul de vânzare variază între 12 şi 18 cenţi, pentru un kilogram de metal, şi 6 şi 8 cenţi, pentru aparatele electrocasnice.

Până acum un an, romii, care se deplasau cu vechile lor camionete Datsun sau cu triciclete electrice, erau în mare parte cei care colectau articolele aruncate, totul de la mobilă la televizoare vechi. Dar astăzi, tomberoanele de gunoi din cartier sunt teritoriu marcat, oferind nu doar resturi de mâncare pentru cei înfometaţi, ci şi tot soiul de materiale reciclabile pentru paraziţii oraşului, care „lucrează”, de obicei, în perechi: unul ţine o pârghie şi celălalt împinge căruciorul.

„Găsesc tot felul de lucruri, dar eu vreau metal, orice, conserve, aparate de bucătărie vechi, sticle”, a declarat pentru SETimes Hamid, în vârstă de 22 de ani, din Afganistan.

Un semn al vremurilor actuale: un bărbat fără locuinţă se instalează în faţa Băncii Greciei din centrul Atenei. [Reuters]

Hamid, care pare mult mai în vârstă decât este, a venit în Grecia căutând un viitor mai bun, însă realizează acum că perspectivele sale sunt sumbre. „Nu vreau să mă întorc. Nu am unde altundeva să mă duc. Trebuie să mă descurc aici sau să plec în Europa”, a spus el.

Un alt fenomen relativ nou este numărul din ce în ce mai mare de persoane fără locuinţă, care trăiesc pe străzile Atenei. Timp de ani întregi, grecii s-au lăudat cu lipsa oamenilor străzii, care erau atât de comuni în alte părţi ale lumii. Sociologii atribuiau aceasta siguranţei oferite de familie şi comunităţilor foarte strânse.

Astăzi, întrucât oamenii se îndepărtează de stilul de viaţă tradiţional, rămân fără loc de muncă şi sunt împovăraţi de împrumuturi, iar părinţii trăiesc la limita subzistenţei din pensii insuficiente, întorsul acasă nu mai este o opţiune. Mulţi greci încearcă să îşi vândă casele deoarece nu mai pot să facă faţă facturilor care se acumulează şi împrumuturilor din ce în ce mai mari. Anunţul „de vânzare” poate fi întâlnit la fiecare colţ de stradă.

Pentru imigranţii neînregistraţi, trăitul pe străzi este singura opţiune. Nu există locuri de muncă, nu au bani şi nu pot pleca.

Între timp, criminalitatea este în creştere, Ministerul Protecţiei Cetăţenilor raportând o omucidere la fiecare două zile, 18 jafuri la fiecare 24 de ore şi 11 furturi în fiecare oră: toate acestea într-o ţară care se bucura odinioară de cea mai scăzută rată a criminalităţii din Europa.

Articole pe aceeaşi temă

Potrivit statisticilor poliţiei greceşti, numărul furturilor şi jafurilor a crescut cu 10% în 2011, comparativ cu anul trecut.

„Centrul Atenei este ca un creuzet al tuturor versiunilor crizei care pune stăpânire pe societatea grecească”, a afirmat primarul Atenei, Giorgos Kaminis.

Iar în timp ce presa – atât locală, cât şi internaţională – descrie o imagine sumbră, voluntariatul reprezintă o tendinţă ascendentă în Grecia, grupuri dornice să dea o mână de ajutor celor nevoiaşi apărând din senin în fiecare cartier. Iniţiative private, precum „Boroume – Economisim alimente, salvăm vieţi” şi Banca Grecească de Alimente, oferă sprijin, iar responsabilitatea socială corporativă este în creştere, mai mult companii „dând ceva înapoi”. Acţiunile municipale, precum crearea alimentarelor şi farmaciilor sociale, depun eforturi pentru gestionarea noii realităţi sociale emergente.

„Ne contactează oameni în fiecare zi. Persoane care şi-au pierdut locul de muncă, care nu se pot descurca din venitul familiei sau care primesc o pensie de handicap insuficientă, familii monoparentale sau familii cu mulţi copii...”, a declarat pentru SETimes Xenia Papastavrou, de la „Boroume”.

Acest conţinut a fost comandat pentru SETimes.com.