˝Cel mai important lucru este să nu te dai bătut...˝

26/07/2010

Câţiva artişti din Serbia încă reuşesc să supravieţuiască, ba mai mult, găsesc modalităţi de a prospera, în ciuda problemelor financiare. Dramaturgul sârb premiat, Petar Mihajlovic povesteşte despre viaţa sa din spatele scenei.

De Sasa Ilic pentru Southeast European Times din Belgrad -- 26/07/10

Dramaturgul sârb Petar Mihajlovic dezvăluie secretele succesului său. [Sasa Ilic/SETimes]

Deşi este încă necunoscut publicului larg, experţii în teatru deja îl consideră pe Petar Mihajlovic a fi unul dintre cei mai talentaţi tineri dramaturgi. În 2009, acesta a câştigat cel mai important premiu naţional din domeniul teatrului şi al dramaturgiei, Premiul Sterija pentru cel mai bun şi original text dramatic contemporan.

Născut în Kragujevac în 1979, acesta a obţinut diploma în dramaturgie la Universitatea din Belgrad, Facultatea de Arte Dramatice. Câteva din textele sale au fost transformate în drame redate la radio, filme studenţeşti şi piese de teatru. Textul cu care a absolvit, Oriunde, mai puţin în Elveţia, a primit premiul Slobodan Selenic. De atunci, a urcat uşor şi sigur pe scara succesului.

Mihajlovic a stat de vorbă cu corespondenta Sasa Ilic de la SETimes despre munca sa, teatrul, scena din Belgrad şi viaţa dinainte şi după premiul cel mare.

SETimes: Cum arată viaţa unui tânăr şi încă necunoscut dramaturg în Serbia în ziua de azi?

Petar Mihajlovic: Artiştii sârbi tineri şi necunoscuţi trăiesc aşa cum ar trebui să trăiască. Chiar dacă vor sau nu, ei trebuie să pună mâncare pe masă şi să plătească facturile. O modalitate mult mai uşoară de a face bani în zilele noastre este lucrând la diverse agenţii şi companii decât în teatre, librării sau studiouri de artă˝. Problema, în acest caz, este că există puţin timp pentru a practica arta. Câţiva dintre colegii mei şi-au abandonat definitiv multe dintre ideile care, iniţial, i-au atras către artă şi către academie.

Mihajlovic a câştigat în 2009 premiul Sterija pentru cel mai bun text dramatic original contemporan. [Sterijino pozorje]

SETimes: Ce poţi să faci ca să obţii succes şi recunoaştere?

Mihajlovic: Ca să poţi avea un trai decent, trebuie să te obişnuieşti să faci multe lucruri pe care nu le faci în alt caz. Oricum, cel mai important lucru este să nu renunţi la artă niciodată. Există modalităţi de a obţine ceea ce ţi doreşti, în special în domeniul artistic. Scena de artă alternativă s-ar putea să nu ofere siguranţă financiară, dar nu impune bariere şi oferă o şansă tuturor.

SETimes: Eşti câştigătorul celui mai prestigios premiu din domeniul teatrului şi al dramaturgiei. Cum s-a schimbat viaţa după obţinerea acestui premiu?

Există modalităţi de a obţine ceea ce-ţi doreşti, în special în domeniul artistic, spune Mihajlovic. [Sterijino pozorje]

Mihajlovic: În primul rând, acest premiu îmi va ajuta promovarea personală şi multe persoane din teatru vor auzi acum de Cronicile Muncitorilor, sper să le şi citească, ţinând cont că vor apărea în revista Scena, publicată de Sterijino pozorje. Acest premiu asigură, de asemenea, susţinerea unei piese, aşa că sper că, după aceasta, toate piesele mele vor găsi o cale mai uşoară către teatrele din Serbia în viitor. În mod realist, acest premiu ar trebui într-adevăr să aducă câteva schimbări pozitive în munca mea. Oricum, cât timp suntem în Serbia, bat în lemn...

SETimes: La ce lucrezi acum?

Mihajlovic: Finalizez un roman şi o colecţie de nuvele, şi încerc să aşez aceste manuscrise în ordine. Destul de curând, va trebui să găsesc un editor interesat de ele. Există, de asemenea, câteva piese de teatru care să primească în curând forma finală. Dacă profesezi ca scriitor, poţi spune că lucrezi 24 de ore pe zi. Singura problemă este că, în ciuda orelor lucrate, veniturile pot fi extraordinar de mici.

SETimes: De aproape doi ani, cunoscătorii teatrului au vorbit despre Oriunde, mai puţin în Elveţia. Ce s-a întâmplat cu această piesă?

Mihajlovic: După toate laudele, premiile, o ofertă concretă, asigurări şi promisiuni, alte câteva lucruri ce nu au nicio legătură cu teatrul au intervenit şi întregul proiect a eşuat. În acest moment, textul Oriunde, mai puţin în Elveţia este în sertarul meu şi aşteaptă un moment prielnic, un teatru şi un regizor care va avea înţelegerea şi voinţa de a-i oferi o şansă.

SETimes: Ce piese de teatru poţi recomanda unui vizitator internaţional?

Mihajlovic: Din păcate, cred că, per total, calitatea pieselor jucate în prezent în teatrele din Belgrad este săzută. Numărul pieselor de succes pe care mi-aş dori să le recomand scade cu fiecare sezon. Oricum, dacă ar trebui să aleg, aş recomanda două piese din Atelje 212 semnate de acelaşi regizor, pe nume Tomi Janezic, Pădurea străluceşte şi Teatrul Ambulant Sopalovic, şi, de asemenea, piesa Visătorii, regizată de Milos Lolic şi jucată de Teatrul Iugoslav de Dramaturgie.