Tratatul de la Lisabona pus din nou la încercare

19/10/2009

La doar câteva zile după ce alegătorii irlandezi au aprobat Tratatul de la Lisabona al UE, pe 2 octombrie, preşedintele ceh Vaclav Klaus cere pe baza Cartei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii, un vot împotrivă.

(Surse diverse -- 02/10/09 - 13/10/09)

Alegătorii irlandezi şi-au modificat votul negativ dat în iunie 2008 şi au aprobat, prin referendum, pe data de 2 octombrie, tratatul de la Lisabona. [Imagini Getty]

Oficialii din Balcani şi UE au respirat uşuraţi la aflarea rezultatelor celui de-al doilea referendum al irlandezilor, legat de Tratatul de la Lisabona. Peste 75% dintre alegătorii celei de-a treia insulă din Europa au votat „da” pentru pact, pe data de 2 octombrie, modificându-şi astfel, respingerea iniţială, pe care au dat-o acum 16 luni.

Părea că Uniunea a depăşit criza în care a fost aruncată de către respingerea irlandezilor faţă de tratat, care trebuie să fie ratificată de către toate cele 27 de state pentru a intra în vigoare. Trecând peste acest obstacol, şi având în vedere că Polonia şi Republica Cehă erau ultimele state care urmau să finalizeze procedura de ratificare, blocul părea că şi-a atins obiectivul de a introduce în vigoare pactul la începutul anului viitor. Planul iniţial era ca intrarea în vigoare să se facă pe data de 1 ianuarie 2009.

„Îţi mulţumim Irlanda! Este o zi mare pentru Irlanda; e o zi mare pentru Europa”, a declarat la finalizarea votării Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene (CE).

Textul tratatului – care amendează Tratatul din 1992 legate de UE şi tratatul din 1957 prin care se fonda Comunitatea Europeană – a fost conceptualizat la summit-ul UE din octombrie 2007. Liderii celor 27 de state l-au semnat în cadrul unei ceremonii oficiale la Lisabona, câteva săptămâni mai târziu, pe data de 13 decembrie.

O dată intrată în vigoare, carta va înlesni calea către reforme menite să adapteze structurile blocului, care şi-a dublat dimensiunile prin aderarea în ultimii cinci ani a 12 membre noi. De asemenea, s-ar pune bazele funcţiilor din cadrul UE, printre care luarea deciziilor, şi consolidarea poziţiei clubului pe scena mondială.

Votul negativ al Irlandei din iunie 2008 a dat o lovitură puternică, nu doar planurilor de reformă ale uniunii, ci şi câtorva state care aspiră la calitatea de membre.

„Fără [Tratatul de la] Lisabona, fără extindere”, a declarat preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, după referendumul Irlandei. „Mi s-ar părea foarte straniu ca o Europă cu 27 [de naţiuni] care are probleme în a-şi pune instituţiile de comun acord să o primească pe a 27-a, 28-a, 29-a, 30-a şi 31-a [membră].”

Oficialii din capitalele şi instituţiile UE împărtăşesc aceeaşi viziune că extinderea – unul dintre cele mai de succes proiecte ale blocului – ar trebui să se stopeze câtă vreme tratatul de la Lisabona nu este în vigoare.

Conform experţilor, totuşi, cadrul instituţional prezent, cu 27 de membre UE şi tratatul de la Nisa, nu oferă bariere tehnice, legale sau administrative care să împiedice extinderea Uniunii. Este doar ceva legat de voinţă politică, susţin ei.

Preşedintele polonez Lech Kaczynski a semnat tratatul UE de reforme de la Lisabona la palatul prezidenţial de la Varşovia, pe data de 10 octombrie. [Getty Images]

De aceea, Macedonia – una dintre cele trei candidate oficiale la UE, alături de Croaţia şi Turcia – şi Serbia, aşteptată să îşi trimită cererea de aderare la finele acestui an, au aplaudat acceptarea tratatului de la Lisabona de către irlandezi.

„Se prefigurează o situaţie mai clară legată de extinderea UE; implementarea sa fiind un plus pentru ţările europene care aspiră la aderarea la Uniune”, a declarat premierul macedonean Nikola Gruevski, a cărui ţară a aşteptat o dată de demarare a negocierilor cu Bruxelles-ul încă de la finele anului 2005.

Oficialii din Serbia au primit, de asemenea, cu bucurie votul Irlandei, preşedintele Boris Tadic denumind-ul „o mare încurajare a procesului de extindere al UE”, iar vicepremierul Bozidar Djelic a anunţat că sunt „veşti bune” pentru ţara sa şi drumul european pe care a pornit aceasta.

„Este vorba despre încheierea unui vacuum instituţional care durează pe continentul nostru de peste cinci ani”, a declarat Djelic postului B92, pe data de 4 octombrie. O dată ce preşedintele polonez şi cel ceh vor fi semnat tratatul pe care l-au aprobat deja, Europa va putea în cele din urmă „să facă faţă provocărilor secolului al XXI-lea,” a adăugat el.

Dar liniştea şi euforia iniţială s-au dovedit a fi de scurtă durată.

Oficialii UE erau ocupaţi cu următoarele etape ale procesului de finalizare a ratificării şi pregătirea unui summit de două zile, pe data de 29 octombrie la Bruxelles, cu două zile înainte de termenul CE. Liderii celor 27 de naţiuni se vor întâlni în capitala belgiană pentru a discuta despre numirea primului preşedinte deplin, a unui ministru de externe şi despre alte probleme instituţionale.

Sursele de presă de pe tot continentul erau deja pline de speculaţii despre posibile candidate la UE, când preşedintele ceh Vaclav Klaus a aprins scântei, cu o zi înainte ca omologul său polonez, Lech Kaczynski, să semneze tratatul, pe 10 octombrie.

Deşi ambele camere ale parlamentului ceh au aprobat pactul la începutul acestui an, Klaus a cerut un vot împotrivă pe baza Cartei pentru Drepturi Fundamentale, similar cu cel negociat de Marea Britanie şi Polonia în 2007.

„Înaintea ratificării, Republica Cehă trebuie cel puţin să negocieze o situaţie similară”, a declarat Klaus. Astfel, a explicat el, este nevoie de această măsură pentru a preveni ca milioanele de germani Sudeten, expulzaţi din ţara sa în timpul celui de-al doilea Război Mondial să îşi ceară proprietăţile, după ce noua cartă intră în vigoare.

Preşedintele ceh, Vaclav Klaus, a cerut un vot împotrivă pe baza Cartei drepturilor Fundamentale. [Getty Images]

În plus, pe lângă noul obstacol ridicat de Klaus, care se opune continuării extinderii Uniunii, un grup de 17 legiuitori au înaintat o moţiune împotriva tratatului, prin intermediul curţii constituţionale a ţării. Aceasta va face audieri pe baza plângerii, pe data de 27 octombrie, cu doar câteva zile înaintea summit-ului de la Bruxelles.

Din ce în ce mai deranjaţi de mişcarea de ultim moment a lui Klaus, oficialii europeni au indicat că nu vor accepta să tragă în jos toată Uniunea, prin refuzul lui de a semna tratatul. Ei i-au cerut să înceteze din a mai pune obstacole.

„Este evident că trebuie să aşteptăm concluziile legate de procedura din cadrul curţii constituţionale din Cehia”, a declarat Barroso în urma unor discuţii purtate cu premierul ceh Jan Fischer, la Bruxelles, pe data de 13 octombrie. „Dar imediat ce se finalizează procedura de judecare, ne aşteptăm ca Republica Cehă să îşi asume angajamentul pe care l-a făcut.”

Amânările nu fac bine nimănui, şi cu atât mai puţin Republicii Cehe, a subliniat preşedintele CE.

Dar, în pofida avertismentelor venite de la Bruxelles conform cărora cehii şi-ar putea pierde dreptul de a mai avea un comisar în cadrul viitoarei CE, dacă nu introduc tratatul, Klaus nu intenţionează să îşi retragă obiecţiile.

Fischer a fondat un grup de lucru care să conceapă documentele pe care le cere Klaus şi să le trimită spre aprobate liderilor celor 26 de naţiuni ale UE, în cadrul summit-ului din octombrie, sau la următorul de la jumătatea lui decembrie.

"Poate exista o scurtă declaraţie politică, cu referinţă că s-ar putea trece o dată mai târzie în protocol. Aceasta este forma legală a ceea ce este acum pe masă.” A declarat Fischer în faţa reporterilor, în urma întrevederii cu Barroso.

Preşedintele CE a declarat că nici nu se pune problema ca Uniunea să accepte noi tratative pe baza conţinutului tratatului.

„Ceea ce nu este acceptabil, ar fi redeschiderea negocierilor,” a subliniat Barroso stressed. "Ar fi absurd, ar fi imposibil.”