Rom nu este un cuvânt 'murdar'

17/08/2009

Un tânăr activist se află într-o misiune ce vizează desfiinţarea stereotipurilor şi stoparea discriminării unuia dintre grupurile etnice cel mai prost tratate din Europa.

De Brian Salmi, din Podgorica pentru Southeast European Times -- 17/08/09

[Marina Roganovic]

Îngrijit, bine îmbrăcat şi ferchezuit, Jaha Samir este cât se poate mai departe de stereotipul de ţigan. El este educat, harnic şi vorbeşte clar -- chintesenţa unei noi generaţii de activişti care au pornit să schimbe modul în care lumea gândeşte despre poporul lor. Şi nu, nu se supără dacă îi spui ţigan.

Samir admite faptul că poporul său foloseşte acest termen şi că aceştia nu obiectează cu înverşunare când alţii fac acest lucru, câtă vreme intenţia lor nu este să discrediteze. “Ţigan", explică Samir, "însemna iniţial 'murdar – nu atingeţi'". Eticheta de murdar a rămas lipită de aceşti oameni din momentul în care le-a fost aplicată prima oară, în urmă cu câteva secole. În 1973, un efort concertat a început să înlocuiască termenul de ţigan cu cel de rom, un termen cu care el este mai confortabil.

În ciuda vechilor probleme, Samir încearcă să şteargă stigmatul pe care poporul său îl poartă. El spune că o nouă echipă de lideri apare acum în Europa pentru a scoate naţiunea romă din exilul social în care se află de un mileniu, de când a emigrat din India.

În anii 1980, romii de astăzi, cu un ajutor considerabil din partea diferitelor organizaţii internaţionale, au început să lupte pentru ieşirea lor din ghettouri, atât reale, cât şi mentale, în care au fost închişi, declară Samir. "A fost prima dată când romii au fost admişi în universităţi europene în număr semnificativ", declară tânărul de 25 de ani, tatăl unui copil, şi director al ONG-ului muntenegrean Tinerii Romi. Această tendinţă a continuat în ultimele două decenii, iar astăzi 250 de romi ies de pe băncile universităţilor macedonene în fiecare an.

ONG-urile rome din toate Europa recrutează activ studenţi romi. "Aceşti studenţi înţeleg că îşi pot construi cariere de succes şi totodată pot ajuta alţi romi", afirmă Samir.

În instituţiile de învăţământ post-secundar din Muntenegru sunt înscrişi doar zece rromi. Până acum, doar doi au obţinut diplome, unul din aceştia urmând să fie în curând angajat de Ministerul muntenegrean al Minorităţilor. Samir intenţionează să devină al treilea absolvent; el lucrează la o lucrare de diplomă asupra educaţiei în prima copilărie şi speră să o încheie anul următor.

Un şcolar scrie o frază în limba romani într-o sală de clasă din Bucureşti. O nouă generaţie de romi speră să depăşească secolele de sărăcie şi stigmat. [Getty Images]

Deşi va fi calificat să educe preşcolari, Samir se îndoieşte că va abandona poziţia de director în cadrul ONG-ului Tinerii Romi. "Nu mă văd obţinând acelaşi nivel de satisfacţie din educarea copiilor cum obţin din a-mi ajuta poporul", declară Samir.

Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) l-a instruit pe Samir, dotându-l cu competenţele necesare pentru a conduce un ONG în 2005. Alte organizaţii, precum Programul de Dezvoltare al Naţiunilor Unite (UNDP) şi Institutul Fundaţia pentru o Societate Deschisă (FOSI), au remarcat rapid aptitudinile şi determinarea acestuia şi au intrat în parteneriat cu Tinerii Romi în diferite proiecte.

Tamara Srzentic, coordonator de programe pentru romi din cadrul filialei muntenegrene a FOSI, declară că Samir este "unul dintre cei mai remarcabili şi dedicaţi tineri romi cu care fundaţia noastră a lucrat în ultimii zece ani, de când ne-am implicat în problemele romilor din Muntenegru".

Înainte de a fi instruit pentru conducerea societăţii civile de către OSCE, Samir a învăţat această vocaţie de la tatăl său, care a devenit organizator în 2000. Tânărul Samir a lucrat cu ONG-ul tatălui său până când Samir tatăl a părăsit organizaţia, din motive de sănătate, în 2003, iar Jaha a plecat de acasă pentru a-şi începe studiile universitare. În 2005, însă, Samir a revenit acasă la Herceg Novi, unde a constatat că nu este impresionat de activitatea întreprinsă de organizaţie şi de direcţia adoptată de noua conducere.

"Am încercat să lucrez cu ei [noii lideri] dar nu a mers şi am decis să îmi înfiinţez propriul ONG", declară Samir, ridicând din umeri. Primele proiecte la care Samir şi noul său grup Tinerii Romi au început să lucreze erau dedicate romilor excluşi din sistemul educaţional.

"Scopul proiectelor era să le oferim o a doua şansă de a intra în învăţământul oficial”, declară Srzentic de la FOSI. Proiectele erau concentrate asupra romilor de 9-18 ani care nu se calificau pentru începerea şcolii primare deoarece aveau o vârstă prea mare. După aceste proiecte iniţiale, Samir a reuşit să dezvolte încrederea donatorilor şi şi-a multiplicat activităţile.

În prezent, Samir îşi concentrează eforturile asupra obţinerii documentelor personale de identificare (ID) pentru aproximativ 5 000 din cei 11 000 de romi din Muntenegru. Cei mai mulţi dintre aceşti 5 000 de romi au venit în Muntenegru din Kosovo, în timpul intervenţiei balcanice a NATO din 1999. Lipsiţi de documente de cetăţenie, peste jumătate din romii ţării nu se încadrează în reţeaua de siguranţă socială a Muntenegrului, care include dreptul la învăţământ oficial.

"Obţinerea de cărţi de identitate pentru aceştia este cel mai important lucru pe care îl putem face acum", declară Samir. Procesul este laborios, un coşmar kafkian de birocraţie şi taxe de înscriere, care durează, în medie, peste un an şi costă 500-600 de euro per persoană.

Aspiraţiile Muntenegrului de a deveni membru deplin al UE obligă ţara să facă paşi mari către integrarea populaţiei sale rome. Pentru Samir şi alte persoane decise să îndeplinească această misiune, aceasta este adesea o muncă frustrantă, care distruge sufletul. "Este greu, câteodată, să lucrezi cu oameni analfabeţi, care nu înţeleg şi nu apreciază întotdeauna ceea ce faci pentru ei. Eu mă aprind uşor, dar învăţ să mă domolesc". Fiind întrebat cum reuşeşte să se dea jos din pat şi să meargă la lucru şi pe teren zi după zi, Samir zâmbeşte şi răspunde, "Familia mea".

Chiar şi viaţa personală a lui Samir este profund politică. Atunci când s-a căsătorit, în urmă cu cinci ani, el a încălcat un tabu strict - soţia sa, cu şase ani mai mare decât el, este de etnie sârbă. Cei doi lucrau în două magazine situate vis-a-vis pe o stradă din Herceg Novi. Samir mergea la magazinul viitoarei sale soţii cu pretextul de a cumpăra reviste, iar ea venea la magazinul lui să cumpere fructe şi legume. Ştiind că iubirea lor era o 'iubire interzisă', lui Samir i-au trebuit două luni să îşi facă curaj să îi ceară o întâlnire – două luni "foarte llluuuunnnnggggi", râde Samir.

Cuplul s-a întâlnit foarte discret timp de şase luni. Părinţii lui Samir au plecat în Germania la jumătatea acestei perioade. Când s-au întors, Samir avea veşti proaste pentru ei. Îşi pierduse locul de muncă, distrusese maşina familiei şi se îndrăgostise de o sârboaică. "Nu au fost mulţumiţi", spune Samir, cu un zâmbet timid. "În special în privinţa soţiei mele".

Familia lui Samir a fost în cele din urmă de acord. Familia soţiei sale nu.

Nici una din rudele miresei nu a fost prezentă atunci când cuplul a făcut schimb de jurăminte. De-abia când copilul lor s-a născut, socrul lui Samir a acceptat în sfârşit realitatea şi i-a acceptat pe cei trei ca parte a familiei.

Atunci când Samir l-a câştigat de partea sa pe socrul său, el şi-a convins un concetăţean că romii nu sunt 'murdari'. Cu unul i-a reuşit, mai are alţi 600 000.