Copii străzii din Belgrad îşi găsesc alinarea şi sprijinul la o creşă

13/04/2009

Peste 500 de copii trăiesc sau muncesc pe străzile Belgradului, luptând pentru a supravieţui şi adesea certându-se cu legea.

De Bojana Milovanovic pentru Southeast European Times din Belgrad -- 13/04/09 Fotografii de Nikola Barbutov

Se estimează că peste 500 de copii trăiesc şi muncesc pe străzile oraşului Belgrad.

Experţii consideră că peste 500 de minori – predominant de etnie rromă – trăiesc sau muncesc pe străzile Belgradului. În loc să se bucure de aşternuturi curate şi de patul confortabil de acasă, aceşti copii dorm în canale, cutii de carton sau clădiri părăsite.

Adesea, ei cerşesc alături de părinţii lor sau opresc maşinile ca să le spele parbrizele pentru câţiva bănuţi. Cei mai mulţi dintre aceşti copii nu au acte de identitate sau asigurări de sănătate şi, din cauza ciocnirilor cu legea, ei se ascund de instituţiile de protecţie socială şi de cele pentru delicvenţă juvenilă. Conform UNICEF Serbia, peste 300.000 de copii din această ţară trăiesc în sărăcie, nu au acces la servicii de sănătate şi nici la educaţie.

Majoritatea acestora este de etnie rromă, dar provin din medii diferite – unii dintre ei au fugit de la părinţii biologici ori adoptivi, alţii au plecat din orfelinate sau centre pentru tineri. Mulţi dintre ei sunt refugiaţi. Conform AFP, mulţi dintre copiii care au fugit din Kosovo în ultimii ani s-au alăturat celor ce au venit aici din Bosnia-Herţegovina şi Croaţia în anii 1990.

Acum douăzeci de luni, pentru a se adresa nevoilor acestor copii, Centrul pentru Integrarea Tinerilor (CIM) a deschis o Creşă pentru Copiii Străzii din Belgrad. Scopul creşei este de-ai ajuta cu servicii medicale, o masă caldă şi un pat.

CIM oferă un acoperiş şi servicii de sănătate copiilor, ajutându-i, de asemenea, să îşi obţină şi documentele legale – necesare înscrierii la şcoală şi calificării pentru asistenţa medicală guvernamentală. Creşa are în grijă, deja, aproape 300 de copii.

Idriz, în vârstă de 17 ani, munceşte pe stradă de la nouă ani. El locuieşte cu părinţii săi, cinci fraţi şi trei surori. După patru ani de şcoală primară, el a început să îşi sprijine familia, întrucât tatăl său are o dizabilitate, iar mama trebuie să se ocupe de copiii mai mici. Idriz îşi câştigă existenţa spălând geamuri sau adunând aluminiu şi cupru de la fier vechi cu ajutorul fraţilor săi.

„Nu pot să mă întorc la şcoală, pentru că nu ar avea cine să aibă grijă de familia mea. Fratele meu şi cu mine câştigăm zilnic aproape 11 euro. Cu această sumă nu ne putem hrăni toţi cei zece,” spune Idriz.

Creşa pentru Copiii Străzii din Belgrad oferă copiilor servicii medicale, o masă caldă şi un pat.

Dacă ar avea destui bani, i-ar plăcea să îşi deschidă propria spălătorie auto. Idriz este doar unul dintre cei 260 de beneficiari ai Creşei, un proiect al ONG-ului Centrul pentru Integrarea Tinerilor. În funcţie de vreme, între 30 şi 60 de copii vin în fiecare zi.

Coordonatoarea proiectului, Milica Djordjevic, ne explică faptul că beneficiarii acestui centru au avut un rol important în conceperea sa. Voluntarii de la Centrul pentru Integrarea Tinerilor au fost pe stradă şi s-au întâlnit cu copiii, au vorbit cu ei despre nevoile lor şi apoi au conceput serviciile centrului. Una dintre cerinţele copiilor a fost să aibă un loc ferit de intruziunile poliţiei.

„Obiectivul principal al Creşei este acela de a oferi sprijin de urgenţă şi intervenţie în cazul în care unul dintre copii ar avea nevoie. Dacă un copil a fost bătut, avem o asistentă, dacă unui copil îi este foame, poate mânca şi se poate spăla aici. [Copilul] va primi îmbrăcăminte şi încălţăminte şi poate rămâne peste noapte,” spune Djordjevic.

Ea adaugă că angajaţii centrului anunţă fiecare copil către Centrul Social şi, în asociaţie cu autorităţile pentru protecţie, încearcă să scoată copiii de pe străzi. „Reuşim să îi mutăm pe unii dintre copii în adăposturi, dar uneori asistenţii sociali nu îi vizitează acolo preţ de luni întregi. Copilul [se plictiseşte de sistem] şi fuge înapoi pe stradă,” spune Djordjevic. „Beneficiarii centrului, adesea, nu au asigurări de sănătate, deci nu îi putem înscrie în instituţii de reabilitate ale statului.”

Multe dintre familii nu ştiu să se poarte cu astfel de copii. Mulţi încearcă să îi schimbe cu forţa, ceea ce duce la efectul opus, făcându-i să fugă iar. „Problema este că aceşti copii evită instituţiile şi sistemul represiv,” spune coordonatoarea creşei.

„De asemenea, o mare problemă este consumul de droguri. Pe stradă ei au acces la tot felul de droguri, mai ales heroină,” subliniază Djordjevic.

În cele 20 de luni de existenţă, Creşa şi-a schimbat adresa de trei ori, de fiecare dată fiind alungaţi de către vecini, care nu vroiau să aibă nimic de a face cu copiii sărăciţi ce veneau în număr mare la centru. Acum este o clădire individuală, cu curtea sa proprie, dar contractul de închiriere expiră în mai.

Reprezentanţii săi speră la o continuare a contractului şi ar dori să vadă Creşa, care este momentan finanţată din sponsorizări directe, devenind o prioritate permananentă a guvernului sârb şi a autorităţilor de la Belgrad.