Membrele NATO cu numerele 27 şi 28 -- Albania şi Croaţia

23/03/2009

A fost un drum lung presărat cu numeroase reforme şi provocări, dar Albania şi Croaţia sunt pe punctul de a fi primite în NATO, luna viitoare. Pentru ambele ţări împovărate de probleme şi dificultăţi ale tranziţiei, acesta este un pas uriaş pentru atingerea obiectivelor strategice pe care şi le-au impus.

De Natasa Radic şi Manjola Hala, din Zagreb şi Tirana pentru Southeast European Times -- 23/03/09

Este de aşteptat ca ţările să devină membre ale Alianţei la summit-ul de săptămâna viitoare de la Strasbourg-Kehl. [NATO]

Este de aşteptat ca Albania şi Croaţia să devină membrele cu numerele 27 şi 28 din cadrul Alianţei, la summit-ul de săptămâna viitoare. Întâlnirea -- care marchează cea de-a 60-a aniversare a blocului – se va desfăşura la Strasbourg-Kehl în zilele de 3 şi 4 aprilie.

Delegaţia Croaţiei la Strasbourg şi Kehl va fi condusă de preşedintele croat Stipe Mesic şi de premierul Ivo Sanader. Albania va fi reprezentată de către preşedintele Bamir Topi şi primul ministru Sali Berisha. De asemenea, este aşteptată şi participarea preşedintelui SUA, Barack Obama.

În 2003, Albania, Croaţia şi Macedonia au lansat o iniţiativă comună intitulată Adriatic Charter Group, acţiune încurajată de către Statele Unite. Cu toate acestea, aderarea Macedoniei la Alianţă a fost blocată în 2008, când Grecia şi-a exprimat dreptul de veto împotriva progreselor de aderare din cauza disputei numelui.

Atât Croaţia, cât şi Albania, totuşi, au făcut paşi enormi în direcţia aderării la Alianţă. Aceste două ţări au făcut ca priorităţile lor să devină întrunirea standardelor democratice, reducerea corupţiei şi lupta împotriva crimei organizate, implementarea reformei juridice, îmbunătăţirea administraţiei publice şi promovarea relaţiilor de colegialitate.

Ţările membre NATO monitorizează reformele concepute şi le evaluează implementarea.

Croaţia a intrat în programul NATO Parteneriatul pentru Pace (PfP) în 2000, demarându-şi, astfel, procesul de aderare. În mai 2002, ţara a primit invitaţia de a intra în cadrul Planului Acţiunii de Aderare la NATO (MAP), confirmând politica „uşilor deschise” a Alianţei. Îndeplinirea criteriilor de aderare nu mai reprezenta, din acel moment, doar o problemă a miniştrilor de Apărare şi de Externe.

Atât trupele croate, cât şi trupele albaneze servesc în misiunile NATO din Afganistan. [Getty Images]

Urmându-şi obligaţiile din MAP, în octombrie 2002, guvernul a adoptat primul Program Naţional Anual 2002/2003 ce stabilea obiectivele şi paşii detaliaţi ce trebuiau urmaţi pe calea aderării la NATO.

Croaţia a fost implicată în operaţiuni conduse de NATO, inclusiv KFOR şi misiunea ISAF din Afganistan, încă din 2003. În 2007, Alianţa a organizat un exerciţiu militar în Croaţia – primul astfel de eveniment organizat într-o ţară non-membră.

Ţara a primit o invitaţie oficială de aderare la NATO cu ocazia summit-ului Alianţei din 2008 de la Bucureşti.

Oficialităţile croate consideră aderarea la NATO ca fiind unul dintre cele mai mari obiective din istoria ţării. Conform sondajelor, numărul de suporteri ai NATO a rămas stabil, undeva între 55% şi 60%.

Pe data de 18 martie, guvernul a trimis tratatul de aderare la NATO către parlament, pentru a fi ratificat. Majoritatea membrilor Alianţei au ratificat documentul, şi se aşteaptă ca ceilalţi să o facă în curând, deschizând calea aderării acestei ţări.

Cu toate acestea, Croaţia încă are de depăşit anumite piedici. Cel mai mare obstacol vine din partea vecinei sale Slovenia şi a disputei vechi de 17 ani faţă de graniţele maritime ale ţării. Parlamentarii sloveni au ratificat tratatul de aderare al Croaţiei pe data de 17 februarie, dar nu l-au trimis încă Statelor Unite ale Americii, din cauza eforturilor opoziţiei şi a Partidului Popular Sloven de a se organiza un referendum referitor la aderarea Croaţiei la NATO.

„Ministerul Afacerilor Externe şi al Integrării Europene se aşteaptă ca Republica Portugalia şi Republica Slovenia să [ratifice tratatul] cât mai curând, iar Croaţia să participe la următorul summit NATO din aprilie ca membră cu drepturi depline”, a declarat purtătorul de cuvânt al ministerului, Mario Dragun.

Pe un panou din Tirana este scris „Albania în NATO”, după ce ţara a primit invitaţia de aderare la Alianţă, cu ocazia summit-ului de la Bucureşti. [Getty Images]

Albania, care şi-a primit invitaţia oficială de aderare tot al summit-ul NATO de anul trecut, a progresat mai greu. Ţara a aderat la Consiliului Nord Atlantic de Cooperare în anul 1992 şi a devenit membru al PfP în 1994.

Odată cu adoptarea iniţiativei PfP, Albania a prezentat un plan de cooperare militară şi de reforme militare. Ţara a dezvoltat un mic contingent armat, foarte bine pregătit, format din 16.000 de soldaţi, contingent ce se ridică la standardele Alianţei.

Trupele albaneze au participat şi la diferite operaţiuni ale NATO, trimiţând peste 3000 de trupe în diferite misiuni, începând cu anul 1996. Forţele albaneze au participat în cadrul operaţiunilor NATO de menţinere a păcii în Bosnia, ISAF din Afganistan şi misiunea condusă de coaliţia SUA din Irak.

De la căderea comunismului în această ţară, ea a făcut din aderarea la Alianţă una dintre priorităţi. „Orice reformă şi orice preţ” a fost poziţia adoptată de către guvern în anii 1990 – una dintre puţinele ce au adus consens între toate spectrele politice ale ţării.

Solidaritatea principalelor partide politice faţă de reforma electorală, ce s-a încheiat la începutul acestui an, cât şi faţă de continuul proces al reformei juridice, este un semn clar că întreaga clasă politică luptă pentru a construi o democraţie funcţională, cu instituţii independente.

Cel mai important este că aderarea la NATO are sprijinul populaţiei albaneze. Sondajele oficială arată că 94% dintre albanezi sprijină aderarea la Alianţă. Mulţi dintre ei văd intrarea în structura NATO drept o îmbunătăţire a imaginii ţării lor în lume.