Mulţi kosovari îşi fac griji cu privire la anul 2009

05/01/2009

Kosovo, care a trecut printr-un dezamăgitor an 2008 în ciuda declarării independenţei, se pregăteşte pentru un 2009 dificil.

De Besa Beqiri pentru Southeast European Times din Kosovo – 05/01/09

Kosovo a devenit stat independent pe data de 17 februarie 2008. [Getty Images]

Într-adevăr, 2008 trebuia să fie un an glorios pentru Kosovo. Noua ţară a înregistrat diferite triumfuri: independenţa pe 17 februarie, o constituţie nouă şi recunoaşterea din partea unui număr de 50 de ţări, printre care se numără şi mari puteri.

Cu toate acestea, entuziasmul faţă de noul an lipseşte. Instituţiile din Kosovo încă nu au acces în nord; planul în şase puncte al ONU (considerat pe scară largă a fi o capitulare a Belgradului) se scaldă în ape tulburi; EULEX are încă nevoie de mult timp pentru a se consolida; UNMIK încă există după luni bune de când Kosovo spera să dispară; şi Serbia continuă să aplice presiuni asupra albanezilor kosovari menţinând un tren expres direct către Kosovo, ce nu opreşte la graniţă, trimiţând oficiali de rang înalt să facă vizite.

Lăsând deoparte frustrările diplomatice şi geopolitice, cetăţenii obişnuiţi din Kosovo se luptă cu grijile economice precum rata crescută a şomajului. De asemenea, se plâng de costul vieţii, care este în continuă creştere, în timp ce salariile lor rămân în urmă. Pe stradă, în timp ce neliniştea este pretutindeni, s-au format păreri diferite faţă de cele mai importante dintre provocările existente.

Majlinda Tyrbetari din Pristina spune că crima organizată, corupţia, dezintegrarea Corpurilor de Protecţie Kosovo şi deficienţele din sistemul de sănătate sunt marile probleme ale Kosovo. Pentru ea, lupta împotriva crimei organizate trebuie să devină o prioritate, deşi este o problemă pe care nici organizaţiile locale şi nici cele internaţionale nu o pot stăpâni cu adevărat.

Amor Koshi din Gjakova se teme cel mai mult despre securitatea de la frontierele kosovare şi de crima organizată. El consideră că Serbia este o ameninţare la adresa securităţii naţionale.

Corupţia este prima pe lista temerilor cetăţenilor. [Getty Images]

Ylber Morina din Pristina este de acord că există o „posibilă ameninţare” ca Serbia să încerce să „intre în Kosovo”. El consideră că Kosovo, în următoarele luni trebuie să se ocupe de dificila problemă de privatizare a companiilor de stat din zonele dominate de sârbi. De asemenea, în opinia lui, trebuie să se facă faţă şi „crizei” socio-economice generale.

„Dacă autorităţile kosovare încearcă să îşi extindă autoritatea spre nord, ar putea provoca rebeliuni ale sârbilor, şi ar destabiliza cu siguranţă Kosovo”, spune Pjeter Ndou din Gjakova.

Sevdije Rushiti din Mitrovica are un alt punct de vedere. Ea se gândeşte cel mai mult la situaţia economică, la neajunsurile energetice şi la posibilitatea ca EULEX să eşueze.

„Situaţia economică dificilă este cea mai periculoasă problemă – şomajul şi salariile mici; toate acestea pot crea dezamăgiri profunde printre cetăţeni, ceea ce ar duce la greve şi nelinişte socială. Mai mult decât atât, corupţia este cu atât mai larg răspândită cu cât şomajul este la un nivel crescut”, spune ea.

Rame Salihu, un taximetrist dintr-un sat de pe lângă Pristina, consideră că economia este problema principală, urmată de integrarea minorităţii sârbe.

Iliriana Loshi din Pristina se axează pe EULEX şi relaţiile sale cu instituţiile din Kosovo. Printre alte provocări, ea enumeră penele de curent şi grija ei că prea puţine ţări vor mai recunoaşte Kosovo în lunile ce vor urma, slăbindu-se triumful diplomatic de care s-a bucurat în 2008.

Anumiţi analişti merg până acolo încât declară că nu au apărut modificări esenţiale în Kosovo de la declararea independenţei. „Kosovo nu este un stat. Pot spune că nu există [progrese] esenţiale de la declararea independenţei, ba dimpotrivă, există chiar degradări”, a declarat Avni Zogiani de la ONG-ul Cohu, într-o emisiune TV intitulată A Voice for You.

Unii spun că tensiunile dintre Kosovo şi Serbia se pot agrava în 2009. [Getty Images]

Cohu a făcut parte din reţeaua de ONG-uri ce a organizat demonstraţiile din decembrie de la Pristina, faţă de planul în şase puncte al ONU.

Analistul kosovar Belul Beqaj spune că guvernul va folosi următoarele trei luni pentru a încerca să convingă cetăţenii din Kosovo că nimeni nu va implementa acest plan ONU atât de urât de populaţie. „Personal, nu mă aştept ca oamenii aflaţi la putere să obiecteze faţă de planul în şase puncte, dar drept consecinţă a ipocriziei, se vor naşte tensiuni, iar dezamăgirea cetăţenilor… va creşte rapid”, spune Beqaj.

El mai spune că presupusele disfuncţionalităţi ale noului stat şi dezamăgirea crescândă a cetăţenilor, „ce va fi folosită la un moment dat drept detonator al radicalizării cererilor”, poate duce la alegeri anticipate sau la sporirea antagonismului etnic.

„Prima lună a primăverii este, de obicei, luna exploziei maselor sociale”, avertizează Beqaj.

Cu toate acestea, Ulpiana Lama, profesoară în Pristina şi, de asemenea, moderatoarea unei emisiuni TV intitulată „A Voice for You (O Voce pentru Tine)”, prezintă o rază de optimism. „E realist să ne aşteptăm ca recunoaşterea independenţei Kosovo să se accelereze în cea de-a doua jumătate a anului. Aceasta înseamnă că perioada de timp [de până atunci] ar trebui să fie considerată o investiţie din partea Kosovo”, susţine ea.

Lama vede anul 2009 ca deţinător a trei mari provocări: criza economică, care după părerea ei va fi mai vizibilă în cea de-a doua jumătate a anului; „provocările şi presiunile continui pe care Serbia le exercită asupra suveranităţii Kosovo” şi „presiunea pe care opoziţia o exercită de a se organiza alegeri”.

Cu toate acestea, pot exista şi mai multe riscuri.

Din punctul de vedere al Kosovo, comunitatea globală a fost prea îngăduitoare cu cererile Belgradului, pierzând din vedere majoritatea din Kosovo. O percepţie de indiferenţă internaţională ar putea periclita nu doar eforturile internaţionale depuse în cadrul noului stat, dar şi cele ale instituţiilor locale, cărora le lipseşte puterea de a face faţă tuturor provocărilor.