Problema Ciprului ar putea bloca procesul de aderare a Turciei la UE

29/12/2008

Turcia se confruntă cu o posibilă „coliziune” cu UE dacă problema Ciprului nu se va rezolva până în septembrie.

De Ayhan Simsek pentru Southeast European Times – 29/12/08

Ciprul este divizat pe principii etnice din anul 1974, când trupele turceşti au invadat insula ca replică la o lovitură sprijinită de Atena, care a avut ca scop unirea teritoriului cu Grecia. [Getty Images]

Turcia şi-a exprimat neliniştea faţă de progresul lent al tratativelor de pace dintre greco- şi turco-ciprioţi, cerând o soluţie urgentă la această problemă veche de câteva decenii.

În data de joi (18 decembrie), ministrul de Externe turc Ali Babacan s-a întâlnit cu consilierul special pentru Cipru al secretarului general al ONU, Alexander Downer, aflat în vizită la Ankara. Babacan a criticat administraţia greco-cipriotă pentru tergiversări, i-a cerut lui Downer să impună termene-limită şi a îndemnat ONU să preia iniţiativa în domeniile în care cele două părţi nu îşi pot rezolva singure divergenţele.

Ankara are motiv de îngrijorare, întrucât lipsa unui acord ar putea periclita masiv procesul de aderare a Turciei la UE. Ţara se află sub o presiune intensă de a-şi normaliza relaţiile cu Nicosia. UE a stabilit un termen-limită în 2009 până la care Turcia să îşi deschidă porturile şi aeroporturile pentru greco-ciprioţi, iar autorităţile de la Bruxelles pot solicita suspendarea tratativelor de aderare dacă acest lucru nu se va întâmpla.

Ultimul efort major de reunificare a insulei a eşuat în 2004. Un plan de înţelegere sprijinit de comunitatea internaţională, patronat de secretarul general al ONU de la acea vreme, Kofi Annan, a fost negociat de liderii turco- şi greco-ciprioţi şi supus unor referendumuri separate în ambele părţi ale insulei. Acest plan trebuia să fie sprijinit de ambele părţi, în referendumurile gemene. Cu toate acestea, cu foarte puţin timp înainte de vot, administraţia greco-cipriotă s-a împotrivit planului, declarând că au fost introduse concesii inacceptabile. Drept urmare, populaţia greco-cipriotă l-a respins cu o marjă covârşitoare, chiar dacă turco-ciprioţii i-au acordat undă verde.

Liderul turco-cipriot Mehmet Ali Talat (dreapta) pozând alături de premierul Turciei, Recep Tayyip Erdogan. [Getty Images]

Ciprul a aderat apoi la UE, guvernul de la Nicosia reprezentând întreaga insulă, iar turco-ciprioţii au fost efectiv marginalizaţi. Bruxellesul doreşte ca Turcia să recunoască Republica Cipru, dar ideea a fost respinsă de liderii turci, care insistă că vor recunoaşte numai un nou stat bazat pe parteneriat, instituit ca urmare a tratativelor de pace. În calitate de membru UE, Cipru are drept de veto şi, în consecinţă, un cuvânt de spus în procesul de aderare a Turciei.

Cerinţa ca Turcia să îşi deschidă porturile pentru greco-ciprioţi face parte dintr-un acord vamal semnat cu blocul comunitar în 1995. În schimb, Turcia a condiţionat această mişcare cu obligativitatea blocului comunitar de a lua măsuri pentru atenuarea izolării turco-ciprioţilor, a căror republică separatistă nu are statut internaţional. Comisia Europeană (CE) va analiza situaţia până în luna septembrie a anului viitor şi poate sugera suspendarea totală a tratativelor.

În prezent, opt dintre cele 35 de capitole de aderare sunt deja îngheţate din cauza disputei cu Cipru. Săptămâna aceasta, Nicosia a blocat deschiderea unui alt capitol cheie, al energiei, din cauza unei controverse recente privind explorarea petrolieră într-o regiune disputată a platformei continentale.

Diplomaţii şi analiştii văd în aceasta un risc de criză puternic. În cotidianul Referans, comentatoarea de politică externă Barçin Yinanç sugerează că partea greco-cipriotă adoptă o politică pe marginea prăpastiei, calculând că „pe măsură ce se consumă timpul, va obţine mai multe concesii de la Turcia în 2009”.

„Este un calcul greşit”, adaugă Yinanç, susţinând că rezultatul cel mai probabil este îngheţarea procesului de aderare a Turciei la UE. Cabinetul premierului Recep Tayyip Erdogan şi-a pierdut deja mare parte din entuziasmul iniţial faţă de Uniune, în timp ce blocul comunitar se confruntă cu propriile probleme pe plan domestic, explică jurnalista.

Demetrios Christofias a câştigat ultima rundă a alegerilor din partea cu administraţie greacă a Ciprului, promiţând în campanie să revitalizeze procesul de pace. [Getty Images]

Într-un raport intitulat „Turcia şi Europa: Noul an decisiv”, organizaţia International Crisis Group (ICG) emite, de asemenea, un semnal de alarmă.

„Ambele părţi trebuie să îşi amintească cât de mult pot câştiga una de la cealaltă şi să avanseze rapid pe mai multe fronturi, pentru a ieşi din această spirală negativă înainte ca una sau alta să întrerupă negocierile, negocieri care, după aceea, ar putea fi imposibil de reluat”, concluzionează raportul.

Conform grupării strategice de la Bruxelles, UE trebuie să reafirme frecvent şi cu convingere că Turcia poate obţine statutul de membru deplin atunci când va îndeplini toate criteriile. Blocul comunitar „trebuie să demonteze blocajele neoficiale la nivelul trierii şi deschiderii capitolelor de negociere”, afirmă raportul, cerând autorităţilor de la Bruxelles să exercite o mai mare influenţă pozitivă.

„UE trebuie să dea dovadă de un interes mai mare şi imparţial faţă de negocierile privind Ciprul, să trimită înalţi oficiali pentru a vizita liderii ambelor comunităţi la sediile acestora de pe insulă, să îşi sublinieze disponibilitatea de a oferi sprijin financiar pentru o soluţie şi să ia în calcul întârzierea explorării petroliere în apele teritoriale contestate pe durata tratativelor”. Raportul mai adaugă, totodată: „Turcia trebuie să îşi asume răspunderea pentru o soluţie, să îşi menţină avântul pentru atingerea unui acord şi să evite intervenţia navală în scopul opririi explorării petroliere în apele revendicate de Grecia sau de Republica Cipru.

Prestigioasa grupare strategică cere, de asemenea, guvernului turc să îşi reia angajamentul, la cel mai înalt nivel executiv, pentru reformele conforme cerinţelor UE, să aprobe imediat şi să înceapă implementarea proiectului de Program Naţional pentru Adoptarea Codului Legislativ European şi să restabilească încrederea şi cooperarea între partidele parlamentare.