Văduvele şi orfanii din Kosovo încă se chinuiesc

10/11/2008

Un mic sat din Kosovo încă suportă consecinţele oribilului masacru din timpul conflictului din anii 1990. Văduvele şi orfanii de aici trebuie să se descurce cu doar 130 de euro pe lună, păstrându-şi speranţa că acuzarea celor vinovaţi va aduce totuşi o urmă de dreptate.

De Besa Beqiri pentru Southeast European Times din Pristina -- 10/11/08

Printre membrii comunităţii din Krusha e Vogel se numără 82 de văduve şi 145 de orfani. [Getty Images]

Krusha e Vogel, un mic sat de lângă Prizren, aproape de graniţa albaneză, deţine o populaţie de 700 de persoane – din care 82 sunt văduve şi 145 sunt copii orfani. Pe data de 26 martie 1999, forţele sârbe au prins 70% dintre bărbaţii din sat, 114 în total, şi i-au executat. Le-au incinerat cadavrele; autorităţile reuşind să identifice până în ziua de astăzi doar 23 dintre acestea.

Aproximativ 2.000 de persoane sunt date dispărute din timpul acelui conflict – cei 91 de bărbaţi din Krusha e Vogel numărându-se printre acestea. Şase albanezi din Krusha e Vogel au supravieţuit masacrului şi au reuşit să scape. Unul dintre supravieţuitori, Qamil Shehu, şi-a pierdut doi fii, trei fraţi şi şapte nepoţi. El i-a văzut murind împuşcaţi de mitraliere. Doi dintre supravieţuitorii de la Krusha e Vogel au depus mărturie în faţa Tribunalului Internaţional pentru Crime de Război din Fosta Iugoslavie, de la Haga, împotriva fostului preşedinte iugoslav, Slobodan Milosevic.

Astăzi, Krusha e Vogel este un sat kosovar tipic, în care văduvele, copiii acestora şi orfanii formează majoritatea comunităţii. Având în vedere că 70% dintre bărbaţi au murit sau au fost daţi dispăruţi, femeile trebuie să susţină familiile şi să îşi crească copii. Se cultivă roşii, cartofi şi ardei şi se vând produse la piaţa din Prizren. Majoritatea familiilor depind de ajutorul de asistenţă socială, care a crescut de curând de la 45 la 130 de euro pe lună.

Agron Limani, în vârstă de 41 de ani, inginer electrician, scrie o carte despre evenimentele ce s-au petrecut în Krusha e Vogel în timpul conflictului, pentru a arăta lumii, nevoile văduvelor şi orfanilor.

Limani declară că viaţa în acest sat este grea. Oamenii îşi permit să cumpere doar cele strict necesare: făină, brânză, ceai, lapte şi macaroane.

„Se întâmplă des să rămânem fără niciun ban”, declară Limani. De curând, o companie locală a trimis lapte copiilor din Krusha e Vogel, dar, după cum subliniază Limani: „Ceea ce ar fi de un real ajutor … ar fi o mică firmă care să ofere locuri de muncă.”

„Războiul a nimicit majoritatea bărbaţilor şi a lăsat femeile şi copii pradă sărăciei”, spune Limani, umplând pagină după pagină cu mărturii legate de cel mai cumplit masacru din Kosovo.

Mulţi din Krusha e Vogel nu îşi pot permite decât hrana şi nevoile primare. [Getty Images]

În 2006, Adunarea Naţională a Kosovo a abrogat o lege prin care se alocau fonduri speciale veteranilor şi victimelor civile ale războiului. Plăţile au început să se efectueze din 1 martie 2008.

În iulie 2007, guvernul a început să contureze un proiect de lege din partea familiilor persoanelor date dispărute. Instituţiile locale şi internaţionale, reprezentanţi ai familiilor şi asociaţii ale rudelor persoanelor dispărute ajută la crearea acestei legi.

Acest proiect de lege prevede o sporire a ajutorului financiar, dreptul de a şti şi dreptul de a fi informaţi. De asemenea, se prevede dreptul rudelor de a însemna mormintele şi monumentele ca omagiu pentru cei dispăruţi.

Familiile au încercat din răsputeri să determine autorităţile să pună sub acuzare criminalii. Institutul pentru Război şi Pace (IWPR) a anunţat că familiile îndoliate au cerut luarea unor măsuri legale împotriva a 54 de sârbi şi doi rromi, responsabili de răpirea rudelor lor la finele lunii martie a anului 1999. Sprijiniţi de o reţea locală de ONG-uri, ei şi-au înaintat cazul, primul de acest gen din Kosovo, către procurorul public al tribunalului din Pristina.

IWPR l-a citat, de asemenea, pe avocatul Teki Bokshi, din partea Humanitarian Law Centre (Centrul pentru Drept Umanitar) care declară că „până acum dreptatea a fost căutată doar pentru cei ce au murit în timpul războiului din Kosovo, dar nu este corect faţă de cei daţi dispăruţi, doar pentru că nu există un cadavru care să ateste o crimă – luarea de ostateci în masă este, de asemenea, o crimă.”

Familiile celor dispăruţi şi cei ce le sprijină consideră că aceste acuzări vor aduce o urmă de dreptate şi că, măcar, îi vor descuraja pe sârbii kosovari implicaţi în aceste crime să se mai întoarcă în regiune, a declarat IWPR.

Dosarele pentru crime de război trebuie revăzute. Noua misiune europeană la Kosovo va trebui să le rezolve cu judecătorii şi procurorii săi. Aceasta va fi una dintre cele mai grele sarcini, ce a fost neglijată timp de zece ani.

Dar, ceea ce doresc cel mai mult familiile bărbaţilor dispăruţi din Krusha e Vogel este un semn clar că asasinii nu vor scăpa nepedepsiţi la nesfârşit. „Nu s-a făcut dreptate încă”, declară Limani.