Turcia caută o strategie de ieşire din „criza vălului”

16/06/2008

În urma victoriei electorale de anul trecut, premierul Recep Tayyip Erdogan a promis să devină „un prim-ministru al întregii Turcii”, dar oponenţii săi îl acuză de conducerea unei agende islamiste, în locul implementării reformelor liberale, sprijinite de majoritatea populaţiei. Deoarece controversa ameninţă să aducă în impas politica turcească, unele voci îndeamnă la un nou consens.

De Ayhan Simsek pentru Southeast European Times – 13/06/08

Primul-ministru al Turciei, Recep Tayyip Erdogan, s-ar putea confrunta cu o interdicţie din viaţa politică. [Getty Images]

Turcia a intrat într-o profundă criză politică, în urma deciziei Curţii Constituţionale, pronunţată anterior în cursul lunii curente, împotriva amendamentelor promovate de formaţiunea de guvernare de origini islamiste, Partidul Dreptate şi Dezvoltare (AKP), pentru permiterea vălului în universităţi.

Hotărârea a reprezentat o lovitură majoră pentru premierul Recep Tayyip Erdogan, ea putând creşte şansele Curţii Constituţionale de a interzice de asemenea partidul AKP condus de Erdogan, pentru presupusa subminare a caracterului secular al statului.

Procurorul-şef al Turciei a cerut Curţii să interzică AKP şi să excludă din politică 71 dintre liderii formaţiunii, pe o perioadă de cinci ani. În rechizitoriu, domnia sa a descris amendamentul referitor la văl drept unul dintre principalele elemente ce demonstrează că partidul are „o agendă islamistă ascunsă”. Hotărârea Curţii este aşteptată în iulie.

Solicitarea dreptului de purtare a vălului în universităţi a fost timp de decenii un subiect controversat în Turcia. Deşi unele femei musulmane interpretează din Coran că nu sunt obligate să îşi acopere părul, altele folosesc diverse tipuri de văl. Cea mai strictă variantă, care acoperă în întregime podoaba capilară, este văzută în Turcia drept simbolul islamismului politic.

În general, femeile turce sunt libere să hotărască dacă să poarte sau să nu poarte vălul. În schimb, acesta este interzis pentru funcţionarele publice şi pentru studente. Cei ce propun ridicarea interdicţiei susţin că aceasta afectează libertatea de exprimare, în timp ce oponenţii măsurii consideră că motivaţia acesteia rezidă în islamismul politic.

Dezbaterea a atins un punct extrem de sensibil săptămâna trecută. În cadrul unui program de ştiri televizat, o tânără care purta văl a declarat că ea şi prietenele sale „îl admiră pe Khomeini”, liderul revoluţiei islamiste din Iran, şi consideră că Mustafa Kemal Atatürk – fondatorul Republicii Turce seculare – „a trădat naţiunea islamică”.

Femeie stând dedesubtul unui rând de steaguri turceşti, în cadrul unui miting de protest din Istanbul împotriva hotărârii Curţii Constituţionale a Turciei de a anula o lege care ar fi permis femeilor să poarte vălul islamic în universităţi. Hotărârea de pe 5 iunie a fost considerată un instrument major al unui caz de interdicţie aflat pe rol împotriva Partidului de guvernământ Dreptate şi Dezvoltare. [Getty Images]

Ergun Ozbudun, un important profesor liberal, care a condus în trecut preparativele pentru o nouă constituţie civilă, a criticat recenta hotărâre împotriva vălului a Curţii Constituţionale, afirmând că judecătorii şi-au depăşit prerogativele. „De asemenea, Curtea face o interpretare foarte rigidă, neliberală, a secularismului, pe care nu o observăm la nicio democraţie occidentală de astăzi – nici măcar la Franţa, care are o atitudine foarte strictă în privinţa secularismului”, a declarat domnia sa postului de televiziune Kanal D.

Potrivit lui Ozbudun, persoanele care doresc într-adevăr instaurarea statului islamist în Turcia reprezintă sub 10% din populaţie, deci ameninţarea este neimportantă. Printr-un sondaj recent, s-a constatat că majoritatea turcilor respectă separarea religiei de stat, iar 76% doresc, de asemenea, permiterea vălului în universităţi.

Nu toţi intelectualii turci sunt însă de acord cu Ozbudun. Gülsüm Bilgehan, politiciană din cadrul Partidului Popular Republican (CHP) şi fost membru respectat al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, avertizează că femeile turce riscă să îşi piardă drepturile sub conducerea AKP.

„Grupările politice islamiste depun eforturi sistematice pentru islamizarea ţării, iar astăzi vedem chiar cazuri de fetiţe de şcoală primară forţate să poarte vălul în unele părţi ale ţării”, a declarat domnia sa.

Criticând ceea ce domnia sa consideră „retorica asupra libertăţii” a AKP, Bilgehan a afirmat că tot mai multe femei sunt excluse din sfera publică, fiindu-le atribuit rolul tradiţional de casnică. Potrivit statisticilor, participarea femeilor în câmpul muncii a scăzut, într-adevăr, de la peste 34% în 1990 la puţin peste 22% la finele lui 2007.

Numai 25 din cei 340 de deputaţi AKP sunt femei, iar în cabinetul Erdogan există o singură ministră.

Un important scriitor turc, Soner Yalçın, a prezentat, în recenta sa carte de popularitate „Pe cine păcăliţi?”, o cercetare asupra familiilor liderilor AKP, în care a concluzionat că majoritatea femeilor din aceste familii au decis să poarte vălul după căsătorie şi că, deşi majoritatea au o educaţie universitară, nu au căutat să se angajeze în urma căsătoriei şi au decis să rămână casnice.

Potrivit lui Yalçın, conservatorismul tradiţional din rândul islamiştilor politici le-a menţinut pe aceste femei în afara sferei publice.

Dacă intelectualii şi politicienii din Turcia sunt divizaţi asupra interdicţiei vălului, există un consens aproape unanim că Erdogan a gestionat prost problema în urma victoriei sale electorale decisive din iulie trecut.

Mii de turci vizitând mausoleul din Ankara al lui Mustafa Kemal Atatürk în februarie, în semn de protest împotriva ridicării interdicţiei vălului islamic în universităţi. [Getty Images]

AKP a câştigat 46,6% din voturi, obţinând sprijinul cercurilor de afaceri, precum şi al liberalilor, care doreau stabilitate şi continuarea reformelor politice şi economice impuse de UE.

În discursul ţinut în urma victoriei, în iulie 2007, Erdogan a declarat că partidul său este devotat sistemului social şi statului de drept democrat şi secular al Turciei. Domnia sa s-a adresat alegătorilor opoziţiei seculare, afirmând: „Vă înţeleg îngrijorarea; voturile dumneavoastră sunt şi ele valoroase pentru noi. Dumneavoastră reprezentaţi bogăţia vieţii noastre democratice.”

Potrivit lui Cüneyt Ülsever, un important editorialist care, în trecut, a considerat că AKP deţine potenţialul de a transforma Turcia într-o democraţie liberală, premierul nu şi-a respectat promisiunea.

În loc de a fi un „prim-ministru al întregii Turcii” şi de a da curs reformelor democratice liberale, Erdogan a condus în principal modificări menite a-i ajuta propriul nucleu de alegători islamişti, consideră Ülsever.

În prezent, politicienii şi intelectualii Turciei discută pe marginea unei strategii de ieşire din criză, criză ce a început deja să submineze perspectivele economice ale ţării şi credibilitatea acesteia ca ţară candidată la Uniunea Europeană.

Cel mai îndrăgit editorialist din Turcia, redactor-şef al ziarului de mare tiraj Hurriyet, a emis un apel către ambele tabere să conlucreze pentru binele ţării.

„Acum trebuie să uităm totul şi să întoarcem o nouă pagină, pentru un nou consens social”, a scris Ertuğrul Özkök în editorialul său de joi. „Trebuie să evităm continuarea controverselor şi să ne unim în jurul ţelurilor noastre comune, începând cu aderarea la UE”, a afirmat domnia sa.

Özkök a sugerat o nouă dezbatere cuprinzătoare asupra controversei vălului şi a sugerat că interdicţia ar putea fi ridicată, cu condiţia oferirii de noi asigurări seculariştilor, cum ar fi interzicerea acestor simboluri islamice în şcolile primare şi licee, precum şi pentru funcţionarele publice.

„Este posibil un nou contract social pentru o Turcie democrată şi seculară”, este de părere domnia sa. „Dar trebuie mai întâi să începem să căpătăm încredere unul în celălalt”.