Croaţia vizează integrarea în NATO şi creşterea economică în 2008

04/02/2008

Priorităţile Croaţiei pe 2008 cuprind consolidarea eforturilor de aderare euroatlantică, reducerea inflaţiei şi menţinerea creşterii economice. Noul guvern se va ocupa, de asemenea, de aspectele necesare în vederea reformelor europene.

De Natasa Radic, din Zagreb pentru Southeast European Times – 04/02/08

Inflaţia a crescut la 5,7%, ducând la o majorare semnificativă a preţurilor în statul croat. [Getty Images]

Pentru Croaţia, începutul lui 2008 a fost marcat de inaugurarea noului guvern, al zecelea de la câştigarea independenţei ţării. Principalele priorităţi ale statului croat au fost rezumate în parlament ca parte din mandatul noului guvern. Membrii legislativului au convenit că există mult de lucru în 2008 şi pierderile de timp sunt inacceptabile.

Noul guvern

Noul guvern a fost instituit pe 12 ianuarie – la aproape două luni după alegerile de pe 25 noiembrie 2007. „Intrăm într-o perioadă în care Croaţia, condusă de acest guvern, îşi va atinge principalele obiective strategice”, a declarat parlamentului premierul Ivo Sanader, după aprobarea cabinetului.

Ţara doreşte să primească o invitaţie de aderare la NATO în aprilie, şi să continue implementarea reformelor impuse pentru integrarea în UE în 2010. Sanader a afirmat că noul cabinet va face tot posibilul pentru a accelera negocierile cu Uniunea, preconizate a se încheia până la finele anului curent.

„Guvernul va face totul pentru [...] o implementare rapidă a reformelor şi adoptarea legilor la momentul oportun”, condiţiile necesare pentru îndeplinirea standardelor europene, a afirmat Sanader. Totuşi, sarcinile din anul curent sunt fantastic de mari, putând a nu fi o perioadă foarte uşoară pentru ţară.

Problemele economice

Economia va fi tratată drept sarcină prioritară a noului cabinet. Ţinând cont de aspiraţiile ţării pe plan internaţional, economia va trebui îmbunătăţită din perspectiva creşterii PIB, cea a inflaţiei şi cea a nivelului de trai. Sporul PIB este preconizat a fi mai mic în 2008 faţă de 2007, conform publicaţiei trimestriale Croatian Economic Outlook. În 2007, s-a înregistrat o creştere a PIB de 5,3%, în anul curent creşterea previzionată fiind de circa 4,4%.

Sanader şi ministrul Economiei, Damir Polancec, se vor ocupa probabil imediat de problema inflaţiei. Aceasta a crescut până la 5,7%, ducând la o majorare semnificativă a preţurilor în statul croat. La Zagreb, costurile locuinţelor au crescut cu 22%. Întrucât media salariului naţional nu a urmat aceeaşi curbă, sindicatele naţionale au anunţat că vor organiza proteste în aprilie împotriva costului vieţii din ţara lor.

În prezent, costurile de trai din Croaţia sunt prea înalte pentru majoritatea cetăţenilor. Banca Naţională Croată a anunţat că băncile comerciale şi-ar putea majora rata dobânzii, crescând astfel ratele de credit ale cetăţenilor. Trei din patru gospodării din Croaţia întâmpină probleme la plata facturilor lunare.

Croaţii speră într-o nouă creştere economică şi creşterea fondurilor bugetare în urma viitorului sezon turistic. Combaterea şomajului rămâne o altă prioritate economică.

Premierul Ivo Sanader a declarat că va accelera reformele şi negocierile cu UE. [Getty Images]

Accederea în NATO şi UE

Conform comunicatelor provenite de la Bruxelles, Croaţia se poate aştepta să primească o invitaţie de aderare la NATO cu ocazia summitului Alianţei din aprilie, de la Bucureşti. Cu toate acestea, secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, a declarat că Croaţia încă mai „trebuie să depună eforturile finale necesare obţinerii invitaţiei de integrare în Alianţă”. Pentru a-şi sublinia angajamentul de a îndeplini toate obligaţiile necesare, Sanader a vizitat luna trecută sediul NATO, adresând un discurs Consiliului Nord-Atlantic.

„Parcurgeţi ultima sută de metri”, a transmis de Hoop Scheffer primului ministru. Însă, deşi guvernul doreşte să depună eforturile şi să accepte invitaţia, majoritatea cetăţenilor nu susţin acţiunea. Sondajele de opinie arată că sub 50% dintre cetăţeni sprijină aderarea ţării la Alianţă.

De la 1 ianuarie, Croaţia a devenit membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU. Diplomaţii speră că ţara va trata cu succes cele mai importante probleme internaţionale, între care problema statutului Kosovo.

Totuşi, obiectivul ţării de aderare la UE rămâne un deziderat pentru viitor, Croaţia neavând succesul scontat la negocieri. Reforma sistemului judiciar şi combaterea corupţiei rămân principalele probleme. Oficialii de la Bruxelles nu sunt satisfăcuţi de măsurile utilizate de ţară pentru adresarea acestor chestiuni.

În plus, a apărut o nouă problemă în relaţia Croaţiei cu UE. Uniunea a blocat mai multe programe financiare destinate Croaţiei, criticând modul în care statul administrează oportunităţile de finanţare. Mulţi experţi au părăsit ministerele şi au început afaceri comerciale sau financiare, oficialii europeni temându-se ca noii candidaţi, cu mai puţină experienţă, să nu încetinească şi mai mult procesul de negociere.

Dacă ţara doreşte să se menţină pe calea aderării la Uniune în 2009, negocierile trebuie finalizate până la finele acestui an.

Zona de pescuit protejată a cauzat dispute cu statele membre UE. [Getty Images]

ZERP şi necazurile cu Slovenia

Deşi intrarea în UE nu este iminentă, Croaţia trebuie să continue negocierile şi implementarea măsurilor europene. Unul dintre principalele obstacole cu care ţara se confruntă în prezent îl constituie zona de pescuit protejată (ZERP) implementată la începutul anului.

Zona, care afectează statele membre UE Slovenia şi Italia, a devenit un măr al discordiei. Problema s-a acutizat întrucât Slovenia deţine actualmente preşedinţia UE. „Dacă doreşte să accelereze procesul negocierilor, Croaţia ştie clar ce are de făcut”, au afirmat diplomaţii de la Bruxelles.

În condiţiile în care ar refuza un compromis în privinţa zonei de pescuit şi nu ar implementa la timp reformele necesare, Croaţia riscă să piardă între 6 şi 9 luni până la aderare, întrucât procesul de ratificare în statele membre nu poate fi demarat fără aprobarea Parlamentului European.

Un alt factor agravant al disputei privind zona de pescuit îl constituie conflictul privind graniţele terestre dintre cele două ţări.

Croaţia şi Slovenia nu au reuşit să ajungă la un acord asupra diverselor probleme teritoriale apărute de când şi-au declarat independenţa faţă de fosta Iugoslavie, în 1991. În consecinţă, în ultimii ani s-au produs numeroase incidente la graniţe, inclusiv în Golful Piran din Marea Adriatică, situată la nord, şi zona râului Mura.

Slovenia, al cărei litoral adriatic are o lungime mai mică de 50 km, caută o soluţie care să îi ofere accesul direct la apele internaţionale, fără a mai trebui să treacă prin apele teritoriale italieneşti sau croate. Se preconizează că cele două state îşi vor supune vechile neînţelegeri asupra graniţelor judecăţii Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ) de la Haga.

Rămâne însă cert că, având atât de multe probleme deschise, Croaţia va trebui să depună eforturi masive, în toate sectoarele, în anul curent pentru a intra pe făgaşul integrării europene.