Ţările balcanice sărbătoresc iarna cu obiceiurile şi tradiţiile lor

24/12/2007

Într-o regiune bine-cunoscută pentru cutumele şi folclorul său, anotimpul iernii aduce o bogăţie de tradiţii.

De Paul Ciocoiu, din Bucureşti pentru Southeast European Times – 24/12/07

Tradiţiile şi obiceiurile domină sărbătorile de iarnă în regiune. [Gabriel Petrescu]

Balcanii, cu istoria lor diversă şi tumultuoasă, sunt de departe unul dintre ultimele raiuri pe pământ din Europa pentru etnologi. În această regiune, poate fi observată direct o uriaşă varietate de cutume unice, multe dintre acestea datând din vremuri imemoriale. Dintre toate anotimpurile, iarna este deosebit de bogată în această privinţă. Multe obiceiuri de iarnă din România, de exemplu, îşi au originile în epoca romană. De pildă, unele colinde îl invocă pe Traian, împăratul roman care a cucerit Dacia în 106-108 e.n. În altele, apare refrenul „Leru-i Doamne, ler”, care provine din vechile cuvinte latineşti Aleluia Domine.

Tot din vremurile romane se trage tradiţia caprei. Cu un alai de copii şi colindători mascaţi, o capră sculptată în lemn este purtată în vârful unui băţ lung. Cel care ţine capra mânuieşte băţul pentru a deschide şi închide gura caprei în timp ce dansează, pe muzica tobei şi buhaiului. Această tradiţie, cu diversele ei variante de-a lungul ţării, în care apar diferite animale, duce cu gândul la sărbătorile păgâne.

De Anul Nou, copiii invocă zeul plantelor, binecuvântându-şi membrii familiei şi vecinii cu „sorcova”, simbol al belşugului şi prosperităţii. Ca răsplată, micuţii primesc prăjituri, bani şi alte bunătăţi.

Dansatori bulgari pregătindu-se pentru dansul tradiţional koleduvane în centrul Sofiei, de ziua Sfântului Ignat. [Getty Images]

În aceeaşi zi, tinerii se îmbracă în port de plugari şi pleacă în alai cu un plug împodobit. Şi acest obicei se trage din vremurile romane, avându-şi originea într-un ritual menit să asigure protecţia recoltelor. Acest ritual, şi nu numai acesta, stă mărturie a modului în care românii au integrat multe cutume străvechi în cultura lor creştin-ortodoxă.

În Bulgaria, Ignazhden sau ziua de Sf. Ignat se sărbătoreşte pe 20 decembrie, marcând începutul festivităţilor de Crăciun şi Anul Nou. Potrivit crezului popular, această zi este, de asemenea, începutul unui nou an. De aceea, este de mare însemnătate ca primul care intră în casă de Sf. Ignat să fie om bun, pentru ca următoarele 12 luni să fie de bun augur pentru familie. Nimic nu se împrumută în ziua aceasta, pentru ca averea familiei să se păstreze în noul an.

Un element central al sărbătorilor de Crăciun îl reprezintă ritualul koleduvane. Îmbrăcaţi în portul lor şi intonând colinde, koledari – băieţii şi tinerii ce îndeplinesc obiceiul – merg din casă în casă, aducând urări de sănătate, noroc, bogăţie şi belşug capilor gospodăriei, familiilor lor, animalelor, pământului etc. În urma lor vin sourvakari, participanţi de seamă la sărbătorile de Anul Nou. Mergând din poartă în poartă, ei sorcovesc oamenii cu ramuri de coarnă, împodobite de obicei cu panglici, fire colorate, floricele de porumb şi fructe, urându-le sănătate, viaţă lungă şi succes.

Totuşi, kukeri (mascaţii) sunt de departe cei mai spectaculoşi artişti, ai unui ritual tradiţional bulgăresc unic. Purtând costume specifice şi măşti mari, înfricoşătoare, din lemn, ei îşi îndeplinesc dansul fermecat, parcurgând tot satul. Numeroşii clopoţei din aramă şi bronz, de diferite dimensiuni, legaţi de brâiele kukerilor zornăie tare, având ca rol alungarea relelor şi a bolilor. Obiceiul, considerat a avea origini trace, este îndeplinit numai de bărbaţi, în perioada Anului Nou şi înainte de postul Paştelui. El are ca scop să înspăimânte spiritele rele, pentru ca acestea să plece şi satul să se bucure de recolte bogate, sănătate şi fericire în cursul anului.

Pregătirile de Crăciun încep, în Macedonia, pe 5 ianuarie, oamenii adunându-se în jurul focurilor numite kolede, bând rachiu cald (rakija) şi înveselindu-se cu un cântec. O pită cu o monedă în interior este împărţită în bucăţi, cel care găseşte moneda în bucata sa fiind desemnat cel mai bun din ajunul sărbătorii de Kolede, el având datoria să pregătească o masă.

A doua zi, dimineaţa devreme, copiii merg din poartă în poartă, cântând colinde şi vestind naşterea Pruncului Iisus. Micuţii primesc în schimb de la gazde nuci, mere, biscuiţi şi monede.

Această zi se numeşte Badnik. Casele sunt împodobite cu ramuri de stejar alb şi familiile se adună la masă. Şi aici se împarte o pită cu o monedă, crezându-se că persoana care găseşte moneda va avea noroc tot anul.

Principala sărbătoare de Badnik se ţine în faţa Catedralei Sf. Kliment Ohridski din Skopje, unde bărbatul desemnat cel mai bun de Badnik împarte rakija cald şi ramuri de stejar. Crăciunul se sărbătoreşte a doua zi, pe 7 ianuarie. Tinerii îi vizitează pe bătrâni şi pe prieteni, pentru a le transmite urări de bine de sărbători şi a se bucura de o masă îmbelşugată.

Ca ţară predominant catolică, obiceiurile populare ale Croaţiei sunt strâns legate de folclorul şi sărbătorile creştine. Festivităţile încep în prima săptămână din decembrie, când sunt celebraţi doi sfinţi protectori: Sfântul Nicolae şi Sfânta Lucia.

Articole pe aceeaşi temă

În Macedonia, pregătirile de Crăciun încep pe 5 ianuarie. [Tomislav Georgiev]

Sfântul Nicolae, a cărui zi este pe 6 decembrie, aduce copiilor cadouri, pe care le lasă în şoseţelele roşii ale acestora. Copiii buni primesc dulciuri, dar cei neascultători găsesc lângă ciorăpei un băţ adus de ajutorul Moşului, Krampus. De ziua Sfintei Lucia, pe 13 decembrie, o femeie îmbrăcată asemenea sfintei merge în vecini, oferind smochine, migdale, nuci şi mere.

Acasă, familiile încep sărbătorile de Crăciun plantând grâu în nişte mici vase, drept simbol al vitalităţii şi belşugului. Până de Crăciun, grâul creşte şi devine podoaba din centrul mesei de Naşterea Domnului. El este legat la bază cu o fundă roşie, în mijlocul său aşezându-se un măr sau o lumânare.

După Crăciun, grâul este dat de mâncare păsărilor, întrucât nu trebuie aruncat. Potrivit credinţelor din bătrâni, niciun lucru de la masa de Crăciun nu trebuie să ajungă la gunoi, ci trebuie oferit celorlalte fiinţe.

La acest articol au mai contribuit Svetla Dimitrova, Marija Lazarova şi Natasa Radic.

Acest conţinut a fost comandat pentru SETimes.com.