Dezbaterea legată de Uniunea Mediteraneană încinge Europa

13/08/2007

Oare propunerea preşedintelui francez Nicholas Sarkozy vizează pur şi simplu deraierea eforturilor Turciei de aderare la UE sau prezintă promisiunea unei implicări mai mari a UE în regiunea Mării Mediteraneene?

De Ayhan Simsek pentru Southeast European Times -- 13/08/07

O comunitate a ţărilor din bazinul Mării Mediteraneene -- similară fazei incipiente a UE -- stă la baza planului respectiv. [Getty Images]

Preşedintele francez Nicholas Sarkozy, care şi-a exprimat cu hotărâre opoziţia faţă de aderarea Turciei la UE, a sugerat formarea unei Uniuni Mediteraneene ca alternativă. Aceasta va reuni ţările din Europa, Orientul Mijlociu şi Africa de Nord care au deschidere la Marea Mediteraneană într-o comunitate economică după modelul fazei incipiente a Uniunii Europene. Propunerea a devenit subiect de dezbateri aprinse în Europa şi în lume.

Ideea unei Uniuni Mediteraneene nu este nouă. Aceasta circulă în rândul ţărilor europene de peste un deceniu. Totuşi, Turcia nu a fost niciodată o temă centrală în discuţii -- acestea concentrându-se asupra soluţionării problemelor legate de imigraţia în Europa şi de sporirea extremismului islamic în rândul ţărilor africane şi arabe din regiune. Criticii propunerii declară că Sarkozy caută pur şi simplu un pretext convenabil pentru a împiedica aderarea Turciei şi altor ţări candidate din Balcani la UE.

Cu toate acestea, propunerea acestuia se bucură de sprijin. O aprobare sonoră a venit din partea preşedintelui egiptean, Hosni Mubarak. "Personal, cred că este o propunere excelentă, care trebuie studiată", a declarat Mubarak jurnaliştilor după întrevederea avută cu Sarkozy la Paris. "Încă … ne gândim la această iniţiativă. Sperăm că va reuşi şi credem că este de asemenea în interesul ţărilor nord-africane şi al Europei", a afirmat el.

Un alt important membru UE, Spania, a făcut un gest surprinzător în această lună, prezentându-şi propria propunere privitoare la o Uniune Mediteraneană. "A sosit momentul... să construim un spaţiu geopolitic real prin înfiinţarea unei Uniuni Mediteraneene", scria ministrul spaniol de externe Miguel Angel Moratinos în El Pais.

Formată din state UE şi ţări mediteraneene, Uniunea ar avea un consiliu al şefilor de stat şi guvern care să stabilească principiile politice strategice, consilii ministeriale, o Comisie Permanentă care ar acţiona ca secretariat, o adunare parlamentară consolidată şi chiar propria bancă, a declarat Moratinos.

O asemenea organizaţie ar putea prelua un rol important în regiune în soluţionarea diferitelor probleme, de la chestiunile ecologice la imigraţie, a afirmat el.

Unii au interpretat propunerea Spaniei ca pe o dovadă că Madridul încearcă să revină asupra sprijinului arătat timp îndelungat faţă de aderarea Turciei la UE. Cu toate acestea, diplomaţii au clarificat poziţia ţării, subliniind faptul că Spania nu vede în Uniunea Mediteraneană o alternativă la aderarea la UE. Spania, au explicat aceştia, a sprijinit în mod tradiţional consolidarea dimensiunii mediteraneene a UE, iar sugestia lui Moratinos este conformă cu această opinie.

Unii consideră că propunerea preşedintelui francez Nicholas Sarkozy este o tentativă de a împiedica aderarea Turciei la UE. [Getty Images]

Deşi Franţa şi Spania sunt de acord cu ideea generală a unei uniuni regionale, acestea par să aibă opinii diferite în legătură cu detaliile iniţiativei. Spania vede în aceasta o prelungire a Procesului Barcelona -- politica UE faţă de statele mediteraneene.

Parteneriatul Euro-Mediteranean Barcelona, creat în 1995, la momentul culminant al procesului de pace israeliano-palestinian, a eşuat din cauza incapacităţii de a soluţiona conflictul arabo-israelian. Printre obiectivele sale se numărau promovarea cooperării politice, economice şi culturale, sprijinirea reformelor politice şi economice din regiune şi crearea unei zone mediteraneene de comerţ liber până în 2010. Cu toate acestea, guvernele autoritare din sudul Mării Mediteraneene s-au arătat prea puţin interesate până acum de reformele politice şi economice -- acestea au evitat de fapt cooperarea strânsă.

Spania declară că planul său este conceput pentru a depăşi deficienţele Procesului Barcelona şi pentru ca UE să se implice mai mult în regiune. Propunerea lui Sarkozy, dimpotrivă, este considerată de mulţi o tentativă a Franţei de a-şi spori propria influenţă în Marea Mediteraneană prin limitarea Uniunii la statele de coastă, excluzând astfel rivalii săi europeni din acest proiect.

"Cred că ideile lui Sarkozy sunt extrem de problematice … dacă le luaţi în serios", declară Michelle Emerson, asociat senior cercetător fellow la Centrul pentru Studii Politice Europene. Deşi UE ar putea lua în considerare divizarea Politicii de Vecinătate între ramurile de est şi de sud, implementarea unei structuri separate a Uniunii Mediteraneene ar provoca probleme majore, argumentează ea.

"Sarkozy propune alte mecanisme pentru statele de pe litoralul Mării Mediteraneene, doar pentru statele de coastă … aceasta ar provoca o mare dezordine în cadrul UE. Ar însemna subminarea şi practic distrugerea Politicii de Vecinătate şi Procesului Barcelona", declară Emerson. "[Ar] submina de asemenea atât de multe instrumente practice ale competenţelor UE, de exemplu în politica comercială, politica ajutoarelor, justiţie şi afaceri interne … pentru toate aceste lucruri din bazinul mediteraneean există mecanisme bine stabilite în cadrul competenţelor UE".

Pe de altă parte, istoricul şi scriitorul francez Alexandre Adler salută Uniunea Mediteraneeană ca pe un potenţial punct de vârf al diplomaţiei franceze. În Le Figaro, el anticipează că aceasta va transforma Procesul Barcelona al UE, va promova cooperarea între ţările din Maghreb şi va pune capăt vechilor rivalităţi.

"A sosit momentul... să construim un spaţiu geopolitic real prin înfiinţarea unei Uniuni Mediteraneene", a declarat ministrul spaniol de externe Miguel Angel Moratinos. [Getty Images]

"Noul mecanism sugerează implicit că diferitele sectoare geografice ale lumii musulmane fac parte din zone mai ample, pe care aceasta le împarte cu non-musulmanii", a afirmat el, adăugând că Uniunea ar putea chiar oferi o soluţie la conflictul israeliano-palestinian.

La rândul său, Ankara nu a exclus participarea, dar a subliniat faptul că nici o Uniune Mediteraneană nu va fi o alternativă acceptabilă la efortul depus timp 44 de ani de a deveni membru UE. Oficialii turci i-au cerut lui Sarkozy o propunere mai concretă.

Turcia a fost recunoscută în mod oficial drept candidat UE în 1999. Negocierile de aderare la UE, care au început în urmă cu doi ani, vor dura probabil cel puţin un deceniu.

Alături de alte chestiuni, precum disputa cu Ciprul, obiecţiile Franţei faţă de aderarea Turciei au contribuit la încetinirea procesului. Chiar dacă nu va fi încununată de succes, dezbaterea legată de înfiinţarea unei Uniuni Mediteraneene a readus în atenţie relaţia Turciei cu uniunea la care speră să adere şi evoluţia acestei relaţii. Rămâne de văzut dacă aceasta se va dovedi o dezbatere fructuoasă sau o sursă de ranchiună.