Europa de Est transformă „exodul creielor” în avantaj

25/06/2007

Reţinerea profesioniştilor în ţară a devenit o provocare majoră pentru multe ţări din regiune. Deoarece oprirea tendinţei de emigrare nu este întotdeauna posibilă, guvernele colaborează cu universităţile şi organizaţiile internaţionale pentru a transforma această problemă într-un avantaj.

De Gabriela Preda pentru Southeast European Times – 25/06/07

Cei mai buni şi mai deştepţi sunt cei care vor părăsi cel mai probabil ţara. [Getty Images]

Termenul de "exod al creierelor", care datează din anii 1950, este în mod uzual asociat cu pierderea. Totuşi, în Europa de Sud-Est, acesta reprezintă un fenomen mai complex. Tendinţa ar putea fi adeseori descrisă mai bine ca „circulaţie a creierelor”, deoarece mulţi expatriaţi contribuie la economia ţării natale, trimiţând bani familiilor lor. Între acelaşi timp, multe ţări din regiune au încercat să transforme acest fenomen într-un avantaj, printr-o combinaţie de iniţiative publice şi private.

Milioane de locuitori ai Europei de sud-est îşi părăsesc ţările în căutarea unei vieţi mai bune pe alte meleaguri. Mulţi dintre ei sunt profesionişti cu specializări înalte sau profesori universitari. Majoritatea – oameni de ştiinţă, cercetători, cadre superioare şi studenţi – sunt atraşi de ocaziile atractive de a-şi face o carieră, de salariile oferite şi de condiţiile mai bune în general. Totodată, ţările pierd capital uman prin "risipa de creiere", sau exod intern al creierelor, deoarece specialiştii renunţă la locurile de muncă din domeniul în care au fost specializaţi în favoarea unor locuri de muncă mai bine plătite, care însă nu necesită experienţa lor profesională.

Repercusiunile au fost serioase. Conform raportului UNESCO "Ştiinţă, Tehnologie şi Dezvoltare Economică în Europa de sud-est", numărul de cercetători a scăzut dramatic în ultimul deceniu. Multe ţări se confruntă cu o emigrare de până la 70% a personalului calificat. Unele campusuri universitare au pierdut două din trei posturi din învăţământ sau cercetare, ceea ce a devastat capacităţile din învăţământul superior şi cercetarea ştiinţifică.

Spre exemplu, în Bosnia şi Herzegovina (BiH), 79% din inginerii din cercetare, 81% din cei cu un master în ştiinţă şi 75% din cei cu doctorat în ştiinţă au părăsit ţara în 1995. Conform aceluiaşi studiu, în Albania a fost înregistrată o pierdere de 40% a personalului academic de la Universitatea din Tirana, dintre care 90% aveau sub 40 de ani. Ţinând cont de dezvoltarea umană şi bunăstarea publică, costurile acestei migraţii economice sunt incalculabile, deoarece guvernele utilizează de multe ori resurse limitate pentru a subvenţiona educaţia şi specializarea angajaţilor, iar aceştia, plecând, iau cu ei potenţialele rezultate economice şi sociale. Ţările se luptă apoi să ocupe posturile din serviciile sociale publice şi să facă faţă penuriei de personal calificat din importante sectoare economice.

Migrarea cercetătorilor şi oamenilor de ştiinţă din regiune are repercusiuni dramatice. [Getty Images]

Acum însă, conform organizaţiilor internaţionale şi a guvernelor naţionale, tendinţa se inversează în mod treptat în toată regiunea, întrucât emigranţii caută tot mai des să-şi folosească experienţa, aptitudinile şi capitalul pentru a contribui în mod real la dezvoltarea ţărilor lor.

Chiar şi atunci când temerile referitoare la condiţiile de trai sau instabilitatea politică reprezintă o piedică în calea întoarcerii, noile tehnologii facilitează o "participare virtuală" la dezvoltarea naţiunii. Iniţiativele promovate de diferite instituţii interguvernamentale sau naţionale permit împărtăşirea cunoştinţelor şi transformarea experienţei specializate în capital economic, social şi cultural.

Între timp, universităţile din regiune au depus toate eforturile pentru a transforma „exodul creierelor” într-o „circulaţie a creierelor”. Proiectele includ programe de schimb care încurajează specializarea pe perioade scurte a personalului academic şi a cercetătorilor în afara graniţelor ţării, precum şi crearea unor reţele digitale.

Un proiect comun al UNESCO/Hewlett Packard (HP) care oferă soluţii-pilot pentru reducerea exodului regional al creierelor a fost implementat în 2003 în mai multe ţări din Europa de sud-est. Iniţiativa furnizează resurse, inclusiv facilităţi tehnologice şi financiare, diferitelor universităţi, permiţând astfel tinerilor oameni de ştiinţă din regiune să lucreze la proiecte comune de cercetare împreună cu conaţionalii lor care trăiesc în străinătate. Proiectul a oferit tehnologia Grid diferitelor universităţi din Albania, BiH, Croaţia, Macedonia, Serbia şi Muntenegru.

„Universităţile participante au creat cu succes echipe de facultăţi, oameni de ştiinţă şi factori de decizie din regiune, toate acestea colaborând strâns", a declarat coordonatorul de program Stamenka Uvalic-Trumbic. La Universitatea din Belgrad, spre exemplu, mai mulţi tineri ingineri au rămas în ţară pentru a dezvolta experimente folosind tehnologia de calcul Grid. Mai mult, la nivel regional, întâlnirile regulate referitoare la proiect au acţionat de asemenea ca stimul pentru transcenderea graniţelor.

Universităţile au cunoscut pierderi majore de personal academic. [Arhivă]

"Proiectul a consolidat capacităţile ştiinţifice şi educaţionale la nivel naţional şi a restabilit dialogul între tinerii cercetători din regiune după ani de zile de comunicare întreruptă," a afirmat Uvalic-Trumbic. Reţelele create cu sprijinul UNSECO/HP funcţionează autonom, scopul acestora fiind împărtăşirea experienţelor inovatoare pentru a-i ajuta pe cercetătorii din regiune să consolideze capacităţile locale şi să întreprindă cercetări dincolo de graniţe, fără a-şi părăsi patria definitiv.

UE s-a implicat de asemenea, fiind conştientă de această problemă structurală cu potenţial devastator cu care se confruntă sectorul educaţional regional. Uniunea sprijină cercetătorii printr-o serie de programe, cum ar fi Tempus (creat cu scopul modernizării educaţiei superioare) şi bursele Erasmus Mundus. De asemenea, aşa numitul Proces Bologna – înfiinţat în 1999 pentru a crea un spaţiu educaţional european unit, derivat din procesul european de integrare – a dat un avânt reformei educaţionale din Balcani.

Recent, mai multe ţări membre ale UE au implementat o "viză pentru ştiinţă", creată pentru a uşura obţinerea vizelor de muncă pentru ţările UE de către cercetătorii din afara Uniunii. Directiva a fost adoptată în 2005 şi va fi introdusă în legislaţia naţională de către ţările membre UE până în octombire.

Conform declaraţiilor multor experţi, iniţiativele care vizează un „aflux de creiere” se derulează lent şi s-au lovit de multe obstacole, în principal din cauza lipsei de informaţie sau a capacităţii de a le implementa. Cu toate acestea, conform multor organizaţii internaţionale şi guverne naţionale, tendinţa devine pozitivă în mod treptat. Treptat se produce o schimbare de mentalitate, iar responsabilii politici încep să realizeze că mobilitatea nu reprezintă neapărat un pericol. Folosită în mod adecvat, aceasta ar putea aduce beneficii ţării de origine şi ar putea deveni chiar un avantaj.