Biocarburantul balcanic ar putea apărea la orizont

21/08/2006

Ţările din Europa de Sud-est examinează perspectivele biocarburantului. Ar putea deveni Bulgaria, România sau Serbia următorul "miracol brazilian"?

De Georgi Mitev-Shantek, din Belgrad pentru Southeast European Times -- 21/08/06

Preţul mondial al petrolului fiind în creştere, unele ţări balcanice şi-au arătat interesul faţă de biodiesel. [Getty Images]

Preţul mondial al petrolului fiind în creştere, ţările din Europa de Sud-est încearcă să vadă dacă îşi pot reduce dependenţa de această marfă. Investitorii locali şi străini din Bulgaria, România şi Serbia s-au lansat în construcţia de fabrici pentru producţia carburanţilor alternativi.

Până de curând, posibilitatea ca biodieselul să poată fi utilizat drept carburant pentru motoare a fost luată în derâdere în Balcani. Acest lucru s-a schimbat acum. Carburantul derivat din plante industriale, în special din seminţele de rapiţă şi floarea soarelui, se transformă într-o investiţie importantă. Reglementările UE stipulează că cel puţin 2% din dieselul aflat pe piaţă în acest an trebuie să fie pe bază de plante, iar creşterea anuală a cotei de piaţă este preconizată la 0,75% până în 2010.

Românii au fost primii care s-au lansat în lupta pentru cota de piaţă, atât pe plan intern cât şi în Europa. Ţara produce acum trei milioane de tone de biodiesel anual. Firma portugheză Martifer construieşte o fabrică biodiesel la Lehliu Gară, în judeţul Călăraşi. Proiectul de 47 mn de euro va fi finalizat până în 2007. Fabrica are planificată o capacitate semnificativă, de până la 100 000 de tone de biodiesel anual -- o treime din consumul de carburant ecologic din România. Acest proiect va oferi de lucru şi agricultorilor, întrucât această cantitate de carburant presupune cultivarea a 50 000 de hectare.

Al doilea proiect, în valoare de 133 mn de euro, este condus de MAN Ferrostaal, o diviziune a companiei MAN din Germania. Aceasta construieşte o fabrică la Aţel şi Loamneş, în judeţul Sibiu, care, conform preconizărilor, va produce până în 2008 400 tone de carburant zilnic de pe 120 000 de hectare.

În sfârşit, compania petrolieră Rompetrol aspiră de asemenea la partea sa din această piaţă, cu o producţie anuală de 60 000 tone în 2007.

În Bulgaria, distribuitorul local de carburant EKO Petroleum a anunţat că anul viitor va începe construcţia unei fabrici de biodiesel la Vidin, în partea de nord-est a ţării. Această centrală va costa aproximativ 60 mn de euro. Până în 2008, aceasta va produce 150 000 de tone de biodiesel anual, din 400 000 de tone de seminţe de rapiţă cultivată pe 250 000 de hectare.

Biocarburantul este derivat din rapiţă. [Getty Images]

Serbia intenţionează să construiască prima sa fabrică anul viitor. Un producător local din sectorul uleiului vegetal, Victoria Group din Sid, Vojvodina, intenţionează să construiască o fabrică în valoare de 15 mn de euro care va produce 100 000 de tone de biodiesel anual din seminţe de rapiţă, soia şi floarea soarelui. De fapt, Serbia nu este străină de biocarburanţi. În 1995, în timpul sancţiunilor, Corporaţia Agricolă a Colectivului Belgrad, care alimentează capitala sârbă, a produs aproximativ 10 000 de tone de biodiesel. Cu toate acestea, statul sârb nu s-a implicat încă.

Importanţa contribuţiei statului poate fi observată în exemplul Braziliei. În timpul primei crize mondiale a petrolului, în 1973, când preţul a crescut de patru ori, brazilienii au examinat pentru prima dată această alternativă. Dat fiind faptul că la acea dată importau 80% din carburant, aşa cum e cazul în prezent în Balcani, aceştia cheltuiau jumătate din venitul naţional pe respectiva marfă. Pentru a ieşi din această capcană, ţara s-a lansat într-un proiect care viza înlocuirea benzinei cu etanolul produs din trestia de zahăr.

În acest an, datorită acelei decizii, Brazilia se va declara independentă de importurile de petrol. Cu o producţie de 3,6 miliarde de galoane de etanol şi exporturi de alte 600 de milioane, Brazilia acoperă jumătate din piaţa mondială. Pe piaţa internă, şapte maşini din zece utilizează etanol, la un preţ cu o treime mai mare decât cel al benzinei. Brazilienii vor introduce etanolul chiar şi în industria liniilor aeriene.

Într-un moment când preţul petrolului este din nou o sursă de îngrijorare mondială, miracolul brazilian atrage mai multă atenţie decât oricând. În Statele Unite, unde etanolul este produs din porumb, există planuri de sporire a producţiei. Cercetările americane asupra sporirii eficienţei costului ar putea fi de interes considerabil pentru ţările balcanice, întrucât producţia de etanol din porumb este cu 30% mai costisitoare decât producţia din sfeclă de zahăr.

Balcanii sunt cu certitudine în măsură să prelucreze porumb. România produce deja aproximativ 10 milioane de tone metrice anual, Serbia 6,3 milioane de tone, iar Croaţia 2,2 milioane de tone. Posibilităţile de cultivare sunt mult mai mari.

Exemplul brazilian demonstrează că guvernele trebuie să introducă utilizarea etanolului, întrucât prima fază este întotdeauna ineficientă din punct de vedere al costului. Agricultorii trebuie să primească stimulente pentru cultivarea porumbului, rapiţei şi a altor materii brute. Guvernele trebuie să finanţeze extinderea reţelei de staţii pentru alimentarea cu noul carburant şi trebuie să impună instituţiilor statului să utilizeze vehicule pe bază de biodiesel sau etanol.

Următorul pas este scutirea de impozite pentru utilizarea vehiculelor "ecologice", acest lucru fiind urmat de contingente pentru utilizarea carburanţilor biologici. Ce se va întâmpla când toate acestea vor fi puse în practică? Filiala Volkwagen din Brazilia poate răspunde la această întrebare. Anul trecut, aceasta a fost gazda a peste 38 de delegaţii din mai mult de zece ţări, toate interesate de vehiculele cu alimentare flexibilă.