România pregăteşte o reţetă pentru lupta împotriva corupţiei

31/07/2006

Nu cu mult timp în urmă România era în pericol de a-şi vedea aderarea la UE amânată din cauza măsurilor anti-corupţie inadecvate, însă de atunci această ţară a schimbat situaţia. Multe voci sunt de părere că meritul este al Ministrului Justiţiei Monica Macovei pentru că a început o luptă hotărâtă pentru reformă.

De Gelu Trandafir din Bucureşti pentru Southeast European Times – 31/07/06

România speră să adere la UE la 1 ianuarie 2007. [Arhivă]

"Pentru prima dată în istoria acestei ţări, nimeni nu este deasupra legii". Declaraţia comisarului UE pentru Extindere Olli Rehn s-ar fi putut să sune ciudat pentru unii membri ai Parlamentului European. Cu doar doi ani în urmă, Uniunea a cerut Comisiei Europene să suspende negocierile cu România din cauza corupţiei răspândite. Iar acum comisarul le prezintă o cu totul altă imagine.

Este o poveste de succes, deşi rămân încă provocări enorme. Au trecut câţiva ani de când autorităţile române au făcut primul pas spre recunoaşterea şi acceptarea dimensiunilor problemei. "Un moment esenţial a fost acceptarea faptului că problema corupţiei este reală," spune Jonathan Scheele, şeful delegaţiei CE la Bucureşti. "Când am venit aici pentru prima dată, guvernul nega realitatea. Dacă negi existenţa unei probleme nu ai nici o şansă să o rezolvi. Acest lucru s-a schimbat în 2002-2003," spune Scheele.

Însă sfârşitul negării realităţii este doar un prim pas. Continuarea luptei împotriva corupţiei necesită de asemenea voinţă politică. Administraţia anterioară, condusă de Partidul Social Democrat, a spus tot ce trebuia să spună însă a ezitat să ia măsurile necesare. Ca rezultat corupţia a înflorit, sistemul judiciar a rămas ineficace şi supus clasei politice iar autorităţile de la Bruxelles au început să se îndoiască de implicarea guvernului.

Tom Gallagher, profesor la Bradford University, subliniază rolul crucial al ONG-urilor şi mass media. "Acestea au atras atenţia UE asupra exemplelor flagrante de corupţie şi au făcut ca alegătorii să fie conştienţi de corupţia unor candidaţi. Tacticile lor pline de imaginaţie au ajutat la declanşarea indignării publicului contra unei forţe dominante post-comuniste, PSD, care păruse invincibilă până cu puţin timp înainte de pierderea puterii la alegerile din 2004," spune acesta.

Între timp, un patrid de opoziţie renumit pentru pragmatismul său, a prins din zbor ocazia. Partidul Democrat, condus pe atunci de Traian Băsescu, a trecut printr-o transformare dureroasă. Subţiat dar mai curat acest partid a putut să lanseze un atac de succes asupra sistemului politic mult prea corupt.

Băsescu a devenit preşedintele unei ţări a cărei candidatură la UE era serios periclitată de o clauză de salvgardare menită să amâne aderarea -- dacă guvernul român continua să se mulţumească doar cu măsuri pe hârtie.

"A fost o provocare uriaşă," a spus Scheele. "Şi a fost o mişcare foarte bună ca Monica Macovei să fie numită în funcţia de Ministru al Justiţiei, deoarece nu are un bagaj politic." Băsescu a avut mandatul popular de a aduce schimbarea. Şi acum avea persoana potrivită pentru acest lucru. Era momentul acţiunii.

Ministrul Justiţiei Monica Macovei. [Getty Images]

Macovei, o procuroare în vârstă de 47 de ani devenită activistă pentru drepturi, s-a confruntat cu o opoziţie puternică din partea unui sistem judiciar cu legături cu trecutul comunist. Totuşi aceasta a putut să reformeze acest sistem, folosind transparenţa, responsabilitatea şi concurenţa pentru funcţiile de vârf. Cele mai eficiente tehnici ale ei: declaraţiile de avere publice, detaliate, şi înfiinţarea Departamentului Naţional Anti-Corupţie (DNA)

Declaraţiile de avere au dus la ceva "nemaivăzut în România," spune Macovei. "Politicieni foarte importanţi, care nu au mai fost investigaţi, au fost luaţi la întrebări" după ce nu au putut explica originile averii lor. Vremurile lipsei de consecinţe luaseră sfârşit.

Macovei a consolidat independenţa procurorilor, dând publicităţii rapoarte regulate cu privire la eficienţa lor şi asigurând responsabilitatea acestora. "Acum există un lanţ al responsabilităţilor," explică aceasta. "Dacă DNA nu şi-ar îndeplini misiunea aş fi nevoită să cer revocarea şefului său. Altfel eu aş fi concediată."

DNA s-a dovedit a fi eficient şi imparţial. L-a pus sub acuzare pe fostul premier Adrian Năstase pentru luare de mită dar a investigat şi pus sub acuzare şi lideri ai coaliţiei aflate la putere în momentul de faţă. Recrutarea membrilor s-a dovedit a fi dificilă. "Puţini procurori sunt dornici de a prelua această povară. Nu se observă un mare entuziasm de a lucra cu DNA," spune Macovei.

Scăderea voinţei politice este un motiv de îngrijorare, potrivit ministrului. "La început nu exista nici nu fel de opoziţie politică," îşi aminteşte aceasta. Însă anagjamentul politic a scăzut pe măsură ce lupta anti-corupţie s-a dovedit a fi reală. Opoziţia s-a mutat din domeniul judiciar pe bpncile Parlamentului. Politicieni importanţi din coaliţia aflată la conducere încearcă să schimbe modul în care este numit şeful DNA.

"Această schimbare a avut loc atunci când şi-au dat seama că DNA este într-adevăr o instituţie autonomă pe care nu o puteau controla. În rândurile politicienior există o teamă de acest DNA independent şi funcţional," spune Macovei.

DNA i-a investigat pe fostul premier Adrian Năstase (dreapta) şi pe alţi oficiali. [Getty Images]

Chiar şi foşti suporteri îndârjiţi din Partidul Democrat au început să se distanţeze, iar Macovei află acum că este dificil să fie adoptate ultimele secţiuni ale legislaţiei anti-corupţie: legea cu privire la finanţarea partidelor politice şi înfiinţarea Agenţiei Integrităţii, care se va ocupa de declaraţiile de avere.

Va fi nevoie probabil de o decizie neclintită pentru continuarea procesului. Iar în cele 18 luni în acest post Macovei a arătat că are acest lucru. Mai mult, se bucură de sprijinul unor aliaţi puternici din străinătate.

"O mare parte din succesul aderării României va fi datorat d-nei Macovei," a spus Comisarul de Justiţie Franco Frattini. În ciuda acestor cuvinte de felicitare, acesta nu este momentul pantru ca România să se culce pe lauri. Rehn a amânat până în septembrie decizia finală cu privire la aderarea la data de 1 ianuarie 2007, conform planului, sau amânarea acesteia conform clauzei de salvgardare. La urma urmei nu este suficient ca un singur ministru să pornească o cruciadă împotriva corupţiei. România va trebui să convingă autorităţile de la Bruxelles că există o reţetă solidă.

Ar putea abordarea României să fie aplicată şi la Balcanii de Vest? Potrivit lui Gallagher, există contraste importante. "Spre deosebire de România, aceste ţări au o tradiţie de mafie violentă, relativ detaşată de partidele politice importante. UE trebuie să consolideze operaţiunile anti-mafia, propria sa securitate fiind în pericol. Astfel că UE va fi probabil mai implicată."

Experienţa României însă subliniază importanţa sprijinirii reformatorilor din Balcanii de Vest. "UE trebuie să colaboreze eficient cu forţele locale pro-reformă. Acest lucru s-a întâmplat numai după ce PSD a pierdut puterea în 2004 şi explică de ce strategia de aderare a fost afectată de dificultăţi în România," a spus Gallagher.