Economia românească: la ce să ne aşteptăm în 2006

23/01/2006

România se confruntă cu unele provocări presante anul acesta. Pe măsură ce condiţiile de piaţă se apropie de cele ale UE, companiile locale se confruntă cu o concurenţă acerbă. La rândul său acest lucru a dus la o creştere mai mică a producţiei industriale şi a PIB-ului. Economia a fost de asemenea afectată de ploile şi inundaţiile masive de anul trecut, precum si de creşterea preţului electricităţii. Climatul internaţional, între timp, este unul nesigur, stagnarea economică din Europa şi creşterea economiilor din Asia provocând o schimbare de direcţie către protecţionism. Liderii politici şi economici ai României au astfel multe probleme de rezolvat pe măsură ce încearcă să respecte angajamentele faţă de UE şi să ghideze ţara către aşteptata aderare la Uniune.

De Daniel Dăianu, din Bucureşti pentru Southeast European Times – 23/01/06

Cu cât condiţiile de pe piaţa internă se aliniază mai mult celor din UE, cu atât mai greu este pentru numeroase companii locale să respecte noile condiţii ale concurenţei.

Este dificil să prevezi performanţele economice ale României în 2006. Însă putem spune cu siguranţă că perspectiva depinde de unele chestiuni specifice. Printre acestea se numără capacitatea economiei interne de a se adapta condiţiilor schimbătoare.

Producţia industrială a crescut considerabil mai puţin în 2005 decât în anul anterior. În primele nouă luni creşterea a fost de doar 2%, în timp ce PIB-ul pentru întregul an nu va depăşi probabil 4%. Aceste cifre neimpresionante sunt atribuite parţial ploilor şi inundaţiilor masive care au afectat mare parte din ţară. În acelaşi timp, industria românească -- şi în special anumite sectoare -- a fost lovită de aprecierea severă a monedei naţionale, creşterea tarifelor la energia electrică, oprirea subvenţiilor şi competiţia mult mai acerbă.

În general, cu cât condiţiile de pe piaţa internă se aliniază mai mult celor din UE, cu atât mai greu este pentru numeroase companii locale să se adapteze noilor condiţii de concurenţă. Acest lucru se reflectă în creşterea redusă a productivităţii şi a PIB-ului. Cum se vor descurca firmele de pe plan intern în perioada ce urmează? Sau, ca să punem problema în mod diferit, a ajuns productivitatea industrială oare la minimum, sau ajustarea prin reducere, cu preţul dureros pe care il are, va continua o vreme?

Economia a fost afectată de ploile şi inundaţiile masive de anul trecut. [AFP]

Dacă însă pragul de jos încă nu a fost atins, cifrele s-ar putea înrăutăţi în lunile ce urmează. Dacă pragul de jos a fost atins, rata creşterii producţiei industriale ar putea creşte în 2006, deşi e puţin probabil ca acest lucru să se observe până în al doilea trimestru. O absorbire mai rapidă a şocului ar putea ajuta şi creşterea PIB-ului. O recoltă mai bună ar sprijini în mod considerabil această recuperare -- recolta de anul acesta a scăzut cu 12% în comparaţie cu 2004. Însă nu este recomandabil prea mult optimism, creşterile de productivitate fiind relativ neimpresionante în 2005.

Deficitul comercial a continuat să crească rapid, iar deficitul de cont curent ar putea să fi depăşit 9% din PIB în 2005. Având în vedere faptul că ratele de creştere ale PIB-ului şi producţiei industriale au încetinit în mod semnificativ, se naşte o întrebare: pot fi astfel de deficite externe susţinute? De fapt există câteva aspecte legate de creşterea deficitelor externe care necesită clarificare. Creşterile neimpresionante ale productivităţii prezente în economia anului acestuia par să confirme temerile pe care le-am exprimat, într-un articol de acum câţiva ani, cu privire la o provocare majoră a competitivităţii. Economia trebuie cumva să se adapteze la aprecierea drastică a leului, rezultată din infuzii masive de bani de la românii care lucrează în străinătate şi alte infuzii de capital atrase de perspectivele României de aderare la UE (aşa-numita "boală olandeză").

Unele voci ar putea argumenta că deficitele externe nu ar trebui să ne îngrijoreze, având în vedere creşterea "normală" a creditelor bancare şi prezenţa capitalului străin în industria bancară, care se presupune că se traduce prin credite sigure pe termen lung. Însă astfel de argumente au limitele lor. În economia reală nu există un drum cu un singur sens; corecţiile dureroase sunt inevitabile odată ce deficitele ating anumite praguri. Dacă o astfel de corecţie ar avea loc, aceasta ar implica o depreciere severă a ratei de schimb, care ar putea reaprinde inflaţia.

Adevăratul test pentru noul regim de politică monetară al Bancii Naţionale, şi anume abordarea inflaţiei, va avea loc anul acesta. [NBR]

În ceea ce priveşte adevăratul test pentru noul regim de politică monetară al Bancii Naţionale, şi anume abordarea inflaţiei, va avea loc anul acesta. Ultimele patru luni ale lui 2005, în care s-a practicat abordarea inflaţiei, nu sunt concludente deloc, şi probabil ar fi fost mai bine să se amâne o vreme introducerea acestei politici. Testul va fi foarte solicitant deoarece condiţiile sunt deosebite: aproape jumatate din bani scapa controlului BNR (deorece tranzacţiile sunt denominate în euro şi dolari); diferenţele dintre ratele dobânzilor sunt în continuare mari iar creşterea bruscă a creditelor bancare şi liberalizarea contului de capital a erodat capacitatea BNR de a controla banii. Ţinta inflaţionară de 5% pentru 2006 este prea ambiţioasă. Mai rezonabilă ar fi o ţintă intre 6 şi 6,5%, având în vedere creşterea tarifelor la gaze şi aşteptările inflaţionare. Ţinta anului trecut a fost ratată cu mult -- inflaţia ar fi fost mai degrabă de 8,7 până la 8,8% în 2005, faţă de 6% ţinta iniţială, de dinaintea introducerii cotei unice de impozitare.

Deşi bugetul public prevede un deficit de 0,5% pentru 2006, unele dintre premisele de bază sunt îndoielnice -- în special cele legate de creşterea PIB-ului şi inflaţiei. O rectificare bugetară ar trebui să ia în considerare o revizuire a acestor premise. Punerea în aplicare a bugetului trebuie să fie foarte strictă anul viitor. În acelaşi timp, finanţarea proiectelor de infrastructură trebuie crescută. Trebuie acordată o atenţie specială creşterii capacităţii de absorbire a fondurilor UE. O administrare adecvată a problemelor principale are potenţialul de a creşte ratingul de investiţie al României.

Mediul internaţional însă este dominat de incertitudini majore, înrădăcinate în dezechilibrele globale şi impactul economic al diverselor conflicte geopolitice. Stagnarea economică din Europa şi alte părţi ale lumii, precum şi creşterea Chinei şi a altor economii asiatice, împinge ţările să recurgă la protecţionism ca un mijloc de apărare a pieţelor interne (întâlnirea pe teme comerciale de la Doha, care a ajuns într-un punct mort, vorbeşte de la sine). Preţul produselor de bază şi petrolului va continua să fie influenţat de creşterea economiilor asiatice. Aceste condiţii vor avea o influenţă asupra economiei româneşti, deşi aceasta depinde în mare măsură de pieţele UE.

Nu în ultimul rând, România trebuie să îşi respecte angajamentele faţă de UE; cu cât ne descurcăm mai bine, cu atât şansele noastre de intrare în Uniune sunt mai bune. Liderii politici şi economici ai României au responsabilitatea de a defini mai bine interesele naţionale, în termeni concreţi. UE are interesele sale specifice, supranaţionale, însă reprezintă şi o constelaţie de interese naţionale care se ciocnesc uneori. Realitatea prezintă numeroase provocări pentru procesele de luare a deciziilor la nivel naţional. Dacă aceste provocări nu sunt depăşite, însă, aderarea ar putea fi amânată, potrivit clauzei de salvgardare. Miza lui 2006 este mare.