Lupta împotriva corupţiei în ţările din sud-estul Europei: factorul UE

06/06/2005

Aderarea României la UE, aşteptată pentru 2007, este o dovadă a progresului dramatic făcut de această ţară. Însă mai există unele domenii care prezintă probleme, unul dintre cele mai importante fiind problema foarte răspândită a corupţiei. Sondajele de opinie au arătat în mod repetat faptul că printre primele motive de frustrare şi îngrijorare ale cetăţenilor se află corupţia -- mai ales cea din sistemul judiciar. În timp ce optimiştii au încredere în capacitatea reformelor structurale şi instituţionale de a reduce comportamentele ne-etice, alţii se tem de problemele legate de "dependenţa de cale" şi de capcanele subdezvoltării. Chiar UE ar putea deveni catalizatorul necesar pentru a forţa progresul în domeniile-probleme, argumentează economistul şi fostul ministru de finanţe al României, Daniel Dăianu.

De Daniel Dăianu, din Bucuresti pentru Southeast European Times -- 06/06/05

[Arhivă]

Raportul de ţară al UE evidenţiază progresul României pe calea către aderarea la UE în 2007, însă indică de asemenea corupţia ca fiind un fenomen social şi economic dăunător. Rareori există un sondaj de opinie care să nu menţioneze corupţia şi slaba funcţionare a sistemului judiciar ca fiind principalele frustrări şi îngrijorări în rândurile cetăţenilor ţării. Care sunt atunci perspectivele pentru rezolvarea acestor probleme?

Pentru explicarea tiparelor comportamentale pe perioada tranziţiei se pot detecta două curente de gândire. Ambele pot fi extrapolate la economiile în curs de dezvoltare, în general. Primul, cel mai optimist, evidenţiază fragilitatea instituţională a societăţilor post-comuniste, funcţionarea precară a cecurilor şi balanţelor de plăţi, şi un sistem judiciar corupt combinat cu o capacitatea slabă de punere în aplicare a legii. În mod ideal, progresul constant al reformelor structurale şi instituţionale ar permite societăţilor aflate în tranziţie să reducă în mod considerabil, în timp, comportamentele ne-etice. Atât micro-ineficienţele cât şi alocarea greşită a resurselor s-ar diminua şi performanţele economice s-ar îmbunătăţi în mod treptat. Domnia legii ar deveni de asemenea o realitate.

O versiune a acestei linii optimiste de gândire indică spre performanţele puternice ale unei serii de economii în curs de dezvoltare -- în special în Asia de sud-est -- care au avut probleme cu corupţia pe scară largă şi favoritismul. Aceste exemple sugerează că fenomenul corupţiei, pe scară largă, ar putea fi un însoţitor permanent al tranziţiei de la sărăcie, în timp ce reducerea acestuia ia foarte mult timp.

Preşedintele român Traian Băsescu (dreapta) şi premierul român Călin Popescu Tăriceanu (stânga) după ce noul guvern a depus jurământul la 29 decembrie 2004. Schimbarea de guvern a fost posibilă datorită dorinţei de adevăr şi dreptate a românilor, însă nu se văd încă progrese decisive. [AFP]

Aderarea la UE poate fi privită prin prisma acestei logici optimiste. Calitatea de membru ar aduce o ancoră extraordinară pentru transformarea sistemică şi progresul economic. Aderarea ar reprezenta "marele impuls" despre care vorbea acum mai bine de şase decenii economistul Paul Rosenstein Rodan în publicaţia britanică Economic Journal, subliniind de ce are nevoie Europa de sud-est pentru a depăşi capcanele subdezvoltării. Într-adevăr, cetăţenii români se bazează pe aderarea la UE pentru a-i ajuta să rezolve în mod decisiv slăbiciunile sociale şi economice ale ţării, inclusiv "căutarea de chirie", foarte răspândită, şi alte forme de corupţie. Aderarea la Uniune a opt ţări aflate în tranziţie la 1 mai 2004 pare să sprijine această linie de gândire.

Însă există şi o direcţie de gândire mai pesimistă, care subliniază "dependenţa de cale" şi indică persistenţa corupţiei foarte răspândite, instituţiile precare şi pieţele nefuncţionale în multe părţi ale lumii. America Latină oferă un exemplu excelent în acest sens. Ce explică persistenţa unui slab echilibru social şi a performanţelor economice slabe pe perioade lungi de timp? De ce este atât de greu să se iasă din cercurile vicioase şi din capcanele subdezvoltării? De ce creşterea economică a unor ţări asiatice a fost mai degrabă o excepţie decât o regulă în istoria modernă, deşi progresul lor nu a fost lipsit de corupţie şi favoritism?

Experienţa ţărilor din America Latină oferă o lecţie pentru ţările mai puţin avansate aflate în tranziţie în Europa de sud-est şi fosta Uniune Sovietică. În Balcani, de exemplu, sindromul de stat slab şi fragilitatea instituţiilor, precum şi gradul ridicat de criminalitate în viaţa economică ar trebui să fie cauza unei îngrijorări profunde pentru cei care speră în întoarcerea de la o dependenţă nefavorabilă de cale. Este adevărat, UE poate oferi o ancoră extrem de puternică şi un ajutor de transformare pentru întreaga regiune, aşa cum a făcut pentru Europa Centrală. Însă există puţine îndoieli că procesul ar putea dura mai mult şi ar putea fi mai dureros datorită condiţiilor locale specifice, inclusiv condiţiile politice şi interetnice.

Aderarea la UE va oferi României o oportunitate extraordinară de a-şi îmbunătăţi politicile publice şi, în consecinţă, performanţele economice; în plus, va avea şansa de a combate corupţia în mod mai eficient. "Ingineria socială" inerentă în implementarea acquis-ului va schimba cu siguranţă structurile instituţionale (inclusiv cele judiciare) în bine. Mai multă transparenţă, mai multă domnie a legii, reguli mai clare ale concurenţei (şi ale ajutorului de la stat) fac parte din acest proces.

Chiar şi după aderarea la UE, multe decizii vor rămâne în mâinile politicienilor români. [AFP]

Schimbarea de guvern din noiembrie 2004 a fost făcută posibilă de dorinţa de adevăr şi dreptate a românilor, însă nu se văd încă progrese decisive. Ineficacitatea organismelor specializate care au fost înfiinţate pentru a se ocupa de corupţie este binecunoscută, în timp ce mass media a descoperit legături suspecte între domeniul politic şi cel judiciar. Pe şleau, în domeniul politic din România abundă ipocrizia, retorica deliberat ambiguă, aroganţa şi lipsa de responsabilitate. Mai mulţi oficiali de nivel înalt nu ţin cont de conflictele de interes; unii se folosesc în mod nonşalant de funcţia lor pentru a obţine câştiguri personale. Agitaţia şi amânările din jurul declaraţiilor de avere personale ale legiuitorilor spun totul. Din nou, se priveşte înainte către aderarea la UE ca fiind evenimentul care va aduce atât de necesara schimbare de mentalitate.

Cu siguranţă, această ţară are nevoie de oameni mai bine pregătiţi şi mai responsabili la conducere -- oameni care să înţeleagă importanţa acestei perioade şi provocările cu care se confruntă România în încercarea de a adera la UE în cele mai bune condiţii. Deoarece aderarea la UE, bineînţeles, nu va forma viitorul României într-un mod predeterminat. În mare parte situaţia se va afla în mâinile politicienilor români şi multe lucruri vor depinde de modul în care politicieni responsabili vor urma politici inteligente şi eficace; proprietatea politicilor este departe de a fi un concept fără semnificaţie.

Partenerii occidentali ai României, fie ei din sectorul de stat sau cel privat, ar trebui să îşi îndeplinească rolul, fiind mai sinceri şi respectând aceleaşi reguli de transparenţă şi comportament etic pe care ţările în tranziţie sunt încurajate să îl imite. Dacă, spre exemplu, un politician român continuă să ignore procedurile corecte de licitaţie pentru banii publici, colegii occidentali nu ar trebui să ezite să informeze persoana respectivă că o astfel de abordare nu este acceptabilă. În timp ce corupţia este întâlnită de asemenea şi în ţările influente din Europa occidentală şi Statele Unite, în acele societăţi domnia legii este solidă, iar cecurile şi balanţele de plăţi funcţionează în mod eficient în cele din urmă.

Din acest motiv, Occidentul ar trebui să utilizeze întotdeauna "cele mai bune practici" atunci când are de-a face cu oficiali sau firme din România. Atunci când obstucţionează ceea ce se înţelege prin "cele mai bune practici" acest lucru trebuie explicat clar, cu justificare. În acest mod, progresele României pe calea către aderare şi ceea ce urmează ar creşte, spre avantajul cetăţenilor. În consecinţă, tendinţa către jocuri ne-etice ar fi ţinută sub control. După 15 ani de tranziţie, cetăţenii români merită o democraţie şi o economie care să funcţioneze mai bine.