Croaţii din BH văd viitorul în mod diferit

15/12/2005

Înainte de conflictul din BH, croaţii erau cea mai redusă numeric populaţie dintre cele trei etnii ale entităţii şi mulţi dintre ei se simt nedreptăţiţi de diviziunile politice din prezent. În Herţegovina, care este în mod tradiţional un bastion al fundamentaliştilor, multe voci cer crearea unei a treia entităţi. Alţi croaţi nu sunt de acord, argumentând că BH ar trebui să lase în urmă separatismul şi să tindă către un viitor multietnic.

De Antonio Prlenda, din Sarajevo pentru Southeast European Times – 14/12/05

O fată depune flori pe un monument dezvăluit recent al ultimei regine bosniace, Katarina. Toate cele trei grupuri etnice o onorează pe Katarina, dar din motive diferite: croaţii respectă identitatea sa catolică, musulmanii văd în ea un simbol al suveranităţii statale durabile a Bosniei şi Herţegovinei, iar sârbii simpatizează cu pierderea copiilor săi în faţa otomanilor. [Getty Images]

La zece ani după sfârşitul conflictului din Bosnia – Herţegovina (BH) croaţii din această ţară îşi văd viitorul în moduri diferite. Nu există în rândurile lor un consens cu privire la forma dorită de organizare politică a ţării.

Înainte de conflict, croaţii erau cea mai mică dintre cele trei grupări etnice din BH. În 1991 aceştia reprezentau aproximativ 17,6% din populaţia BH. Nu s-a mai făcut nici un recensamânt ulterior, însă se presupune că procentul actual este mai mic. În timpul conflictului şi după acesta, mulţi au emigrat în străinatate – cei mai mulţi în Croaţia învecinată.

În Sarajevo numărul de croaţi a scăzut rapid.

"BH este ţara mea; aici m-am născut. Însă este greşit să se aştepte de la croaţi să îşi uite identitatea etnică şi să se considere numai bosniaci sau herţegovineni,” a spus Ivica Talanga, proprietar al unui magazin alimentar. “În Sarajevo sunt un cetăţean cu drepturi egale. Însă înţeleg problema părinţilor care se tem că copiii lor vor pierde limba şi tradiţiile croate în şcolile şi societatea predominant bosniace. Cred că formarea unui stat cu câteva regiuni economice şi un sistem educaţional atent dezvoltat care să apere drepturile etniilor ar oferi o bază solidă pentru un viitor mai bun pentru întreaga BH,” a spus aceasta.

Aproape toţi croaţii privesc în mod critic Acordul de Pace de la Dayton (DPA), semnat cu zece ani în urmă. Însă atitudinea lor cu privire la prezent şi viitor depinde în principal de situaţia actuală din regiunile din BH în care locuiesc.

În mod tradiţional, cele mai fundamentaliste opinii politice ale croaţilor se întâlnesc în Herţegovina, în sud-estul BH. Populaţia croată de acolo a favorizat întotdeauna legăturile strânse cu Croaţia. Astăzi multe voci din această zonă sunt de părere ca le-ar fi mai bine dacă populaţia croată ar avea o entitate proprie, aşa cum sârbii bosniaci au RS.

Andjelko Barun din Livno, în vârstă de 40 de ani, şeful HVIDRA, o organizaţie a invalizilor de război croaţi, este de părere că singurul lucru bun la DPA este că a pus capăt vărsării de sânge.

"Statul alunecă în haos. DPA a oferit un mecanism de stat foarte confuz care îi ajută pe politicieni să se îmbogăţească şi nu să promoveze interesele cetăţenilor simpli pe care îi reprezintă,” a spus acesta. “Acordul de la Dayton nu a fost cel mai bun lucru deoarece nu a prevăzut drepturi similare pentru cele trei grupări etnice principale. Singurul lucru corect acum ar fi crearea a trei entităţi în loc de două, una pentru fiecare grupare etnică constitutivă"

Barun nu crede că crearea a mai mult de trei regiuni este o soluţie viabilă. Această idee îi aminteşte prea mult de fosta Iugoslavie.

"Nici un fel de versiune mai mică a Iugoslaviei nu ar fi bună pentru croaţi. În astfel de state nu suntem în situaţia de a ne dezvolta limba şi tradiţiile deoarece croaţii sunt o populaţie minoritară,” a spus Barun.

Zdravko Beslic, un jurnalist în vârstă de 40 de ani din Posusje, crede de asemenea că trei entităţi ar fi o soluţie mai bună pentru croaţii din BH.

"Sârbii au propria lor entitate, în timp ce în Federaţie suntem depăşiţi ca număr de musulmani. Spre exemplu nici un reprezentant politic croat nu susţine o companie de mass media comună, însă aceasta a fost oricum creată prin lege. Problema a fost supusă spre discuţie Curţii Constituţionale şi nici cei doi judecători croaţi nu au sprijinit această idee, însă legea rămâne valabilă oricum.”

Beslic spune ca s-a născut în BH şi o consideră ca fiind ţara sa. Însă în situaţia actuală nu se simte ca un cetăţean al ţării.

"În cazul evenimentelor sportive îl învăţ pe fiul meu să susţină Croaţia, deoarece nu pot fi emoţional ataşat de BH atât timp cât statul este organizat aşa cum este acum,” spune Beslic.

În Posavina, o regiune din nord-centrul BH, se pot auzi opinii contrastante. Mare parte din teritoriul său se află acum în RS, în timp ce croaţii din partea aflată în Federaţie sunt majoritari faţă de bosniaci. Din cauza acestei situaţii croaţii din zonă nu vad un avantaj în crearea altor entitaţi monoetnice, deoarece nu ar fi incluşi în teritoriul unei entităţi “croate” create în cadrul unui astfel de aranjament. În schimb şi-ar pierde probabil statutul constitutiv în entităţile monoetnice sârbe sau bosniace şi s-ar confrunta cu condiţii mai grele decât cele din prezent.

Numărul croaţilor din Posavina scade. Potrivit catolicului franciscan Mirko Filipovic, majoritatea tinerilor croaţi cu care a vorbit el vor să plece din ţară.

"Dayton este doar un simbol, “ a spus acesta. “Nu aş spune nici că a pus capăt războiului, deoarece războiul a fost încheiat prin operaţiuni de luptă şi situaţia de pe frontul de luptă. Dayton a pus BH într-o situaţie proastă. Oferă avantaje numai celor care s-au îmbogăţit într-un mediu dificil. La Posavina refugiaţii au început să se întoarcă numai la cinci ani după război. Şi nu s-au întors în număr mare, ci casă cu casă. În esenţă croaţii nu văd un viitor pentru ei în acest stat.”

"Singura soluţie bună ar fi o reformă constituţională care ar organiza ţara în câteva regiuni multietnice în care nici un grup etnic nu ar fi în majoritate clară,” spune franciscanul de 50 de ani. “Însă crearea regiunilor nu trebuie bazată pe soluţii politice, ci pe termeni logici şi economici.”