La zece ani după Dayton, diviziunile rămân

15/12/2005

Bosnia-Herţegovina are o structură politică unică şi, de aici, probleme unice. Spre exemplu cazul Fatei Orlovic -- o refugiată bosniacă ce duce o luptă în tribunalele entităţii sârbo-bosniace cu privire la o biserică ortodoxă aflată în spatele casei sale.

De Amer Obradovic, din Sarajevo pentru Southeast European Times - 14/12/05

Locuitorii oraşului Saraievo utilizează un tramvai încă vizibil avariat după conflictul din 1992-1995. Bosnia şi Herţegovina aniversează împlinirea a 10 ani de la semnarea acordului de pace care a pus capăt unui măcel de peste trei ani şi a divizat ţara într-un sistem de entităţi separate, dar egale. [Getty Images]

Fata Orlovic, o femeie de 60 de ani din Konjevic-Polje este extrem de neliniştită. Ea trebuie să dovedească unui tribunal din Bratunac că soţul ei ucis, Sacir Orlovic, era într-adevăr soţul ei, că fratele lui, Muharem Orlovic, era într-adevăr cumnatul ei si că relaţia lor cu binefăcătorul Hamza Orlovic este autentică.

La prima vedere este greu de înţeles de ce Fata se confruntă cu astfel de probleme. Există certificate de naştere, un certificat de căsătorie, iar copiii ei sunt în viaţă şi pot depune mărturie. Însă aici este vorba despre Bosnia-Herţegovina de după Dayton -- o ţară în care o femeie în vârstă trebuie să navigheze printr-un labirint judiciar pentru a rezolva o problemă unică bosniacă: o biserică ortodoxă construită în curtea ei.

Fata a supravieţuit conflictului din BH ca refugiat, trăind din asistenţă umanitară. Acum zece ani, când Acordul de la Dayton a fost semnat, aceasta a început să îşi facă planuri de întoarcere. Când a ajuns în sfârşit pe proprietatea familiei Orlovic a văzut ceva foarte diferit de ceea ce se aştepta să vadă. Casa ei era distrusă, însă în locul ei se afla o biserică mică, albă. De atunci aceasta încearcă să obţină din nou controlul asupra proprietăţii ei pentru a se bucura în sfârşit de puţină linişte.

După patru ani de lupte prin tribunale, Departamentul Ministerial pentru Refugiaţi a luat în sfârşit o decizie şi a declarat-o pe Fata proprietara terenului. Ca rezultat, refugiata bosniacă este acum proprietara bisericii ortodoxe, pe care nu o vrea. Între timp administraţia publică din Bratunac nu se conformează ordinului guvernului Republicii Srpska de a închide lăcaşul de cult construit ilegal. Lupta continuă.

Între timp, în oraşul Stolac, din sudul BH, dominat de croaţi, liderul unui grup civic, Nerin Dizdar -- un bosniac -- se confruntă cu un alt tip de problemă. Acesta a fost condamnat pentru arborarea drapelului BH în loc de cel Herzeg-Bosna şi trebuie fie să plătească 150 de mărci convertibile, fie să stea trei zile în închisoare. „Tatăl meu a fost închis în 1993 sub acuzaţia că a periclitat ordinea constituţională a Herzeg-Bosna,” spune Nerin. „Ceva similar mi se întâmplă şi mie, numai că acuzaţia este prezentată diferit,” spune el.

Dizdar şi grupul său, Forumul din Stolac, i-au deranjat pe mulţi. Aceştia au îndrăznit să ridice în mod public problema moştenirii de război a Herzeg-Bosna, precum şi să aducă în discuţie subiecte cum ar fi segregaţia în educaţie, la locurile de muncă şi în instituţiile publice. „Steagurile în sine nu sunt problema aici. Să fim cinstiţi, sunt doar nişte bucăţi de pânză. Însă ele sunt un simbol al problemei,” spune el.

Dizdar şi Orlovic sunt două exemple ale modului în care bosniacii trăiesc după Dayton, acordul de pace care a pus capăt războiului. Deşi a atins scopul imediat de a pune capăt vărsăriide sânge, a creat şi o structură politică de o complexitate unică -- una în care situaţii desprinse parcă din scrierile lui Kafka, cum ar fi cele descrise mai sus -- nu sunt neobişnuite. Pe măsură ce ţara avansează către ceea ce speră să fie o cale sigură către aderarea la Europa, mulţi se întreabă dacă situaţia actuală poate fi susţinută.

La zece ani după semnarea Acordului, BH rămâne profund divizată. Politicienii sârbi bosniaci, în primul rând, insistă pentru păstrarea unei entităţi dominate de sârbi. Politicienii croaţi caută o viziune politică clară, în unele cazuri căzând înapoi în politicile de identitate din trecut. Bosniacii sunt în favoarea unui stat unitar. Principala forţă politică bosniacă, Partidul Acţiunii Democratice (SDA) se auto-intitulează „multietnic” deşi în realitate menţine legături puternice cu comunitatea islamică şi liderul acesteia, Mustafa Ceric.

„Acordul de la Dayton a avut un rol constructiv numai în ziua în care a fost semnat,” spune Enad Sepic, membru al preşedinţiei SDA şi şef al organizaţiei de tineret. „După ce războiul s-a sfârşit acesta a început să împiedice crearea unei vieţi mai bune în Bosnia. Zece ani mai tărziu este timpul să fie înlocuit Acordul de la Dayton cu o Constituţie care va fi adoptată printr-o procedură normală,” adaugă acesta.

„Acordul de la Dayton, în forma sa actuală, este un obstacol pentru dezvoltarea economică a ţării, precum şi în calea stabilirii încrederii între diferitele părţi ale societăţii. Situaţia este mult mai gravă dacă se iau în considerare poziţiile de pe care au început negocierile principalii participanţi la negocieri. Pur şi simplu nu văd cum pot apărea schimbări constructive în această atmosferă,” spune jurnalistul şi scriitorul Emir Suljagic din Sarajevo.

Înaintea aniversării a zece ani de la semnarea Acordului au avut loc numeroase adunări, conferinţe şi mese rotunde. Acestea merg de la cele locale ce au avut loc în BH la cele internaţionale, ţinute la Bruxelles şi Washington DC. Principalul punct al acestor discuţii a fost avansarea către un viitor post-Dayton, unul care implică schimbări semnificative ale structurii care funcţionează de un deceniu.

Însă aceste schimbări nu vor fi uşoare. Pentru ca o reformă reală să aibă loc, politicienii din BH vor trebui să se descurce cu relaţia dintre cetăţenie şi etnicitate. Este un viitor multietnic cu adevărat posibil într-o ţară care a fost sfâşiată de diviziuni etnice? Sau o coexistenţă incomodă este singura posibilitate realistă? Aşa cum stau lucrurile acum, un lucru este clar: răspunsurile găsite de liderii politici ai ţării vor avea consecinţe pentru toţi cetăţenii.