Cinematografia sârbă prezintă...

04/09/2006

În ciuda anilor de criză politică şi economică, strălucirea Hollywoodului încă nu a captat imaginaţia sârbului de rând. Potrivit statisticilor de la casele de bilete, sârbii continuă să iubească filmul sârb, în ciuda ocazionalelor eşecuri cu buget scăzut.

De Georgi Mitev-Shantek pentru Southeast European Times -- 04/09/06

Industria cinematografică este în creştere, potrivit statisticilor de la casele de bilete. [Getty Images]

Anul trecut filmul cu cele mai mari încasări în Serbia a fost filmul sârb "Mi nismo andjeli 2" (Nu suntem îngeri 2). Această comedie uşoară despre un bărbat de vârstă mijlocie care îşi dă seama că fiica sa este majoră şi se întâlneşte cu băieţi a depăşit la încasări toate filmele străine, cu 660.000 de spectatori, deşi o copie piratată divX a apărut la puţin timp după lansarea acestui film.

Seria de filme, care a început cu "Mi nismo andjeli" (Nu suntem îngeri) în 1992 a reprezentat un impuls pentru cariera regizorului sârb Srdjan Dragojević. Tocmai a început producţia celui de-al treilea film.

Pe locul doi în ceea ce priveşte filmele sârbe se situează "Ivkova slava" (Ospăţul familie lui Ivko) -- o comedie despre mentalitatea sârbă. Acest film a avut de şapte ori mai mulţi spectatori decât cel de-al treilea film din seria Harry Potter.

Asul din mânecă de anul acesta se numeşte "Šejtanov ratnik" (Războinicul lui Sheitan) al cărui scenariu a fost scris de regizorul acestuia, Stevan Filipović, împreună cu Miroslav Momčilović.Vânzarea de bilete nu este aşteptată să fie la fel cu cea a "îngerilor" deoarece acest film este o comedie horror despre "exorcizarea spiritelor rele". Publicul local preferă comediile clasice.

"Mi nismo andjeli" (Nu suntem îngeri) şi urmarea sa au reprezentat un impuls pentru cariera regizorului sârb Srdjan Dragojević. [Wikipedia]

Una dintre cele mai mari coproducţii de anul acesta dintre fostele republici iugoslave este "Karaula" (Turnul de veghe). Filmul, regizat de croatul Rajko Grlić, se bazează pe un roman al lui Ante Tomic, de asemenea croat. Subiectul urmăreşte un grup de tineri în timpul serviciului militar în 1987 care ajung să fie izolaţi într-un turn de veghe la graniţa iugoslavă dintre Macedonia şi Albania. Scenariul, scris tot de Tomic, prezintă un trecut fără ură cu o urmă de nostalgie. Din distribuţie fac parte croatul Toni Gojanović, Sergej Trifunović din Bosnia şi Herţegovina, Emir Hadžihafisbegović din Bosnia şi Herţegovina, Bogdan Diklić din Croaţia şi Verica Nedeska Trajkova din Macedonia.

Cooperarea regională în domeniul filmelor dă tuturor ţărilor o senzaţie de proprietate -- publicul vede aceste filme ca pe nişte producţii naţionale, ceea ce creşte încasările.

Centrul de Cinematografie al Serbiei (FCS) munceşte din greu pentru a scoate industria cinematografică sârbă dintr-o situaţie în care producţia de filme este redusă la entuziasmul echipei de cineaşti şi iniţiativa individuală. Centrul invită cineaştii să solicite co-finanţarea filmelor lor în fiecare an. Sunt alese cinci filme -- anul acesta au existat cereri pentru 42 de filme. Din cauza posibilităţilor limitate de finanţare bugetele pentru film în Serbia sunt scăzute. Bugetul total al centrului este de 1,25 milioane de euro.

"Sedam ipo" (Şapte şi jumătate) a fost prezentat la Festivalul de Film de la Sarajevo de anul acesta. [Fotografie de Georgi Mitev-Shantek]

Sarcina FCS este şi de a promova filmul sârb în străinătate. Festivalul de Film de la Sarajevo de anul acesta a întâmpinat cu căldură "Sedam ipo" (Şapte şi jumătate), al cărui scenariu a fost scris de Momčilović, coautorul "îngerilor", care l-a şi regizat. Filmul a câştigat de asemenea patru premii Zlatna mimoza (Mimoza de aur) la festivalul de film Herceg Novi din Muntenegru. În această comedie neagră sunt prezentate vieţile de zi cu zi ale cetăţenilor Belgradului şi relaţia lor cu cele şapte păcate capitale.

Alte filme produse în Serbia au fost prezentate la festivalul de la Cannes şi alte evenimente internaţionale. Potrivit rapoartelor şi reacţiilor, la aceste evenimente s-au făcut contacte importante cu producători din Marea Britanie, SUA şi Olanda.

Producătorii străini sunt interesaţi să filmeze în Serbia deoarece aici cinematografia are tradiţie, personalul este bine pregătit şi costă puţin şi există numeroase locuri frumoase pentru filmat, spune directorul FCS Djordje Milićević. Lipsesc însă avantajele fiscale cum ar fi cele din ţara apropiată România, unde anul trecut s-au câştigat peste 150 de milioane de euro din coproducţii cinematografice.

Cinematografia sârbă este printre cele mai vechi din Europa. Arhiva Iugoslavă de Film este clasificată în mod oficial pe locul trei printre cele mai importante instituţii de film, sărbătorind recent 110 ani de film în Serbia. Primul film sârb -- şi primul film din Balcani -- a fost prezentat la acum faimoasa cafenea belgrădeană Zlatni krst pe 6 iunie 1896 -- la mai puţin de şase luni după prima prezentare de "imagini mişcătoare" la Paris.

O industrie care se dezvoltă rapid, filmele, regizorii şi actorii captează atenţia şi inimile fanilor nu doar din ţara lor, ci şi de dincolo de graniţe.