SETimes.comNATO şi Comisia de Reformă în domeniul apărării: parteneri pentru progres
06/02/2006
În toamna anului 2005 parlamentele celor două entităţi ale Bosniei-Herţegovina au aprobat un acord istoric întocmit de Comisia pentru Reformă din domeniul apărării. Aceasta pune capăt recrutării soldaţilor, crează un Minister al Apărării unic la nivel de stat şi înfiinţează o armată profesionistă potrivită necesităţilor BH, necesităţilor securităţii regionale şi condiţiilor pentru integrarea în comunitatea militară internaţională. Un pas extrem de important pe calea BH către integrarea euro-atlantică, acest acord reflectă preocuparea NATO de un deceniu de a asigura un viitor stabil poporului bosniac.
De Derek Chappell, purtător de cuvânt, sediul NATO din Sarajevo – 06/02/06
Într-un stat aflat într-o perioadă post-conflictuală, cum e Bosnia-Herţegovina (BH) cea mai dificilă provocare este de a muta atenţia opiniei publice de la trecut la prezent şi în sfârşit la viitor.
Momentul când va avea loc această schimbare va fi decis de oamenii din BH şi va fi influenţat de percepţiile acestora cu privire la stabilitate, securitate, oportunităţi şi progrese pe care societatea le oferă şi de sentimentul unei naţiuni unite şi al unui viitor comun.
Organizaţiile internaţionale cum ar fi NATO nu pot impune acest sentiment al unei naţiuni unite în BH. Rolul NATO a fost acela de a promova condiţiile în care astfel de sentimente şi percepţii pot apărea şi pot fi exprimate în societate. Intenţia NATO a fost de a avea funcţia de catalizator pentru schimbările care vor evidenţia nevoia continuării prezenţei sale în BH.
Această misiune necesită înţelegere pentru condiţiile în curs de schimbare şi este nevoie ca mandatul NATO şi funcţiile sale să evolueze pe măsură ce aceste schimbări au loc.
O prezenţă în continuă evoluţie
NATO se află în BH de zece ani. În această perioadă misiunea şi punctele de interes ale NATO s-au schimbat pe măsură ce această ţară a trecut printr-o serie de transformări. Organizaţia se concentrează acum asupra viitorului -- construirea unei naţiuni prin înfiinţarea unei Armate unice la nivel de stat sub control civil.
Forţa de Implementare condusă de NATO (IFOR) care a fost lansată în BH în 1995 a primit sarcina de a separa facţiunile aflate în conflict şi de a crea un mediu în care să poată fi implementat un acord de pace.
Atunci când, un an mai târziu, IFOR a evoluat în SFOR, noua misiune a NATO a fost modificată pentru a evita ostilităţile, a stabiliza pacea şi a contribui la crearea unui mediu sigur. Această schimbare a recunoscut faptul că rolul NATO a fost acela de tranziţie de la procuparea pentru nevoile imediate legate de securitate la implicarea activă în construirea unei societăţi civile viabile.
Ceremonia de Transfer al Autorităţii de la 2 decembrie 2004, care a marcat finalizarea încununată de succes a misiunii SFOR şi crearea unui nou sediu NATO în Sarajevo, a recunoscut şi o altă tranziţie -- aceea de la provocarea de după război de a stabiliza regiunea şi a promova crearea unei naţiuni la cea de a sprijini integrarea BH în instituţiile europene.
Crearea competenţei naţionale
Deşi NATO pare în momentul de faţă mai puţin implicată în BH decât înainte, misiunile acesteia sunt mai critice pentru viitorul ţării. Principalul mandat al său este reforma în domeniul apărării, care este o condiţie preliminară esenţială pentru integrarea europeană, aderarea la Parteneriatul pentru Pace (PfP) şi în cele din urmă integrarea deplină în NATO.
Instrumentul pentru punerea în aplicare a acestei schimbări este Comisia pentru Reformă în domeniul Apărării (DRC), în care NATO este co-preşedinte din ianuarie 2005.
Înaltul Reprezentant Paddy Ashdown a înfiinţat această Comisie în mai 2003, însărcinând-o cu schimbările legislative şi constituţionale necesare pentru a face din BH un candidat credibil pentru PfP.
Cei 12 membri ai Comisiei şi patru observatori au reunit pentru prima data în cadrul unui singur mandat o întreagă gamă de oficiali locali şi organizaţii internaţionale implicate în securitatea BH şi au concentrat munca acestora asupra unui set clar de reforme instituţionale.
Printre reformele esenţiale se numără şi crearea unei structuri de comandă şi control la nivel de stat, aflată sub control civil, cu un Minister al Apărării la nivel de stat, control parlamentar democratic, transparenţă în ceea ce priveşte planurile şi bugetul apărării şi doctrine, pregătire şi standarde de echipament comune. Aceste aşteptări au reprezentat instrucţiunile date Comisiei în 2003.
Armata BH era bazată pe un sistem de recrutare învechit, moştenit de la Republica Federativă Socialistă Iugoslavia, în cadrul căruia o cotă anuală de 12.400 de bărbaţi din Federaţia BH (FBH) şi Republica Srpska (RS) erau chemaţi în fiecare an. La fiecare două luni erau chemaţi recruţi pentru un serviciu militar de patru luni. Aceştia aveau o pregătire efectivă de două luni şi erau folosiţi ulterior ca mână de lucru sau paznici. La finalizarea serviciului militar de patru luni, recruţii reintrau în viaţa civilă, ca membri ai unei forţe armate în rezervă de 60.000 de oameni. După acele două luni iniţiale nu se mai oferea rezerviştilor nici un fel de pregătire militară.
Recruţilor li se oferea doar o pregătire de bază. Condiţiile de cazare şi muncă se aflau sub standarde din cauza constrângerior financiare severe. Sistemul nu producea o forţă militară bine antrenată şi, prin continuul flux de noi recruţi, armata în rezervă a depăşit foarte repede numărul autorizat de membri.
Costurile acestui sistem învechit erau foarte mari. În FBH, costurile anuale pentru recrutare şi forţele în rezervă se ridicau la 46 de milioane KM, în timp ce în RS erau de 15 milioane KM, sau 22% din bugetul apărării.
Aceste costuri nu duceau la producerea unei forţe de apărare eficiente, nu corespundeau nevoilor BH şi dăunau armatei prin luarea de fonduri de la îmbunătăţirile esenţiale necesare în ceea ce priveşte echipamentul, condiţiile de trai şi de antrenament.
În ceea ce priveşte comanda şi controlul, duplicarea şi incompatibilitatea a doua armate operând pe teritoriul unui singur stat sunt evidente. Recomandările Comisiei din 2003 au rezultat în înfiinţarea a două ierarhii de comandă -- administrativă şi operaţională -- ambele culminând la nivel de preşedinţie cu Ministerul Apărării la nivel de stat ca ramură executivă responsabilă. Operaţiunile de zi cu zi ale forţelor armate rămân însă la nivel de entitate.
Autoritatea statului a fost limitată la stabilirea de standarde, iar până la sfârşitul lui 2004 era clar că şi acestui lucru i se opunea rezistenţă. Împreună cu indicaţiile că elemente ale ierarhiilor de comandă operaţionale şi administrative nu se aflau în întregime nici sub control al statului nici al entităţii, Comisia a primit mandatul de a transfera competenţele de apărare rămase la nivelul entităţii la nivel de stat şi de a închide în întregime instituţiile apărării la nivel de entitate.
În perspectivă
Acordul întocmit de Comisie şi aprobat de Parlamentele ambelor entităţi în toamna lui 2005 reprezintă o realizare istorică. Acesta pune capăt sistemului de recrutare a soldaţilor, crează un Minister al Apărării unic la nivel de stat şi înfiinţează o armată profesionistă potrivită necesităţilor BH, necesităţilor securităţii regionale şi condiţiilor pentru integrarea în comunitatea militară internaţională.
Sistemului ineficient de recrutare i s-a pus capăt la 1 ianuarie 2006, ca şi Ministerelor Apărării la nivel de entitate. Noua armată a BH va fi formată în exclusivitate din personal profesionist. Armata în rezervă, ineficientă, a fost de asemenea abolită la 1 ianuarie 2006, pentru a fi înlocuită de o noua Rezervă Activă, formată din profesionişti, care şi-au finalizat serviciul militar activ. Dimensiunea sa va fi limitată la jumătate din forţa activă.
Noua armată va fi formată din 10.000 de oameni, organizaţi într-un sistem de regimente care va păstra tradiţiile militare şi moştenirea fostelor armate ale entităţilor. Vor exista trei regimente de infanterie, cu ramuri mai mici organizate ca regimente separate. Fiecare dintre regimentele de infanterie va oferi un batalion pentru fiecare dintre cele trei brigade de infanterie ale AFBH, astfel încât fiecare brigadă va fi compusă din trei batalioane, unul din fiecare regiment. Aceasta este o inovaţie majoră pentru AFBH, care a fost anterior organizată pa baza naţionalităţilor constituente.
Controlul statului este asigurat printr-o singură ierarhie de comandă, de la Preşedinţia BH la Ministrul Apărării apoi la Şefii de Stat Major şi apoi mai jos, la comandanţii comandamentelor operaţionale. Bugetul unic de stat al apărării a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2006. Până la 1 iulie 2007 noul sediu al brigăzii ar trebui să fie pus la punct şi reorganizarea ar trebui finalizată până la 31 decembrie 2007.
Noua armată a BH va fi antrenată, organizată şi echipată conform standardelor NATO. Va fi structurată pentru a lua parte la misiuni de securitate colective în străinătate, pentru a participa la operaţiuni de menţinere a păcii şi a sprijini autorităţile civile pentru a răspunde la dezastre naturale sau provocate de mâna omului.
Sub o comandă unică, civilă, armata va deveni o sursă de stabilitate şi încredere pentru populaţie.
Un precedent politic
Exemplul dat de procesul de reformare a armatei este aproape la fel de important ca reformele în sine. Lucrând cu liderii şi instituţiile locale s-a ajuns la un consens care plasează interesul statului deasupra intereselor politice locale. Conducerea moderată şi progresivă a BH şi vocile raţiunii şi profesionalismului au învins experienţele şi sentimentele istorice legate de divizare. Noua armată a BH va sprijini securitatea de stat şi va sigura securitatea regională prin integrarea în structurile euro-atlantice.
NATO este mulţumită că a putut fi facilitator şi catalizator în a ajuta BH să depăşească momentul Dayton, de la stabilizare la integrare şi de la diviziunile istorice la oportunităţile viitorului.