SETimes.comCombaterea corupţiei nu este o sarcină simplă
17/03/2010
În timp ce se luptă să elimine corupţia, ţările candidate trebuie de asemenea să facă faţă sfaturilor contradictorii.
Analiză de Boiko Todorov, din Sofia pentru Southeast European Times -- 17/03/10
Lupta împotriva corupţiei rămâne o prioritate majoră pe agenda extinderii UE, ţările candidate fiind monitorizate pentru a se alinia standardelor Uniunii.
Cerinţele sunt clare -- justiţia şi administraţia publică trebuie să ofere servicii eficiente. Reponsabilitatea şi transparenţa sunt obligatorii. Ca ajutor, UE oferă asistenţă specifică în eforturile de combatere a corupţiei.
Statele membre UE cu probleme cronice de corupţie precum Bulgaria şi România sunt de asemenea monitorizate, pentru a urmări progresele acestora, iar un raport general anual al UE urmează să fie emis în iulie.
"Orice politică curajoasă are nevoie de măsuri puternice şi soluţii puternice", a declarat Wilfried Martens, preşedintele Partidului Popular European (PPE), în cursul vizitei efectuate marţi (16 martie) în Bulgaria, în semn de sprijin faţă de tentativele premierului Boiko Borisov de a combate corupţia adânc înrădăcinată şi crima organizată.
Cu toate acestea, experienţa Bulgariei şi României indică faptul că valorificarea statutului de membru pentru a reduce sau elimina corupţia nu este nici simplă, nici clară. O parte a problemei este dată de faptul că în perioada de preaderare -- când ţările primesc sprijin dintr-o serie de surse străine -- sfaturile legate de modul de combatere a corupţiei diferă adesea.
UE tinde să considere corupţia o chestiune de justiţie penală şi de armonizare a legislaţiei. Subiectul este abordat în cadrul portofoliului "justiţiei şi afacerilor interne", care acoperă de asemenea chestiunile judiciare, crima organizată şi alte probleme legate de lege şi ordine.
Donatorii bilaterali şi multilaterali privesc însă corupţia ca pe o problemă de dezvoltare. De exemplu, în strategia sa pentru Balcani, Agenţia Canadiană pentru Dezvoltare Internaţională subliniază că "corupţia continuă să interfereze cu dezvoltarea economică durabilă".
Agenţia Suedeză de Cooperare pentru Dezvoltarea Internaţională asociază corupţia cu problemele fundamentale de dezvoltare care "îi afectează pe cei mai săraci şi poate agrava în multe feluri sărăcia".
Protagoniştii regionali, precum Trustul Balcanic pentru Democraţie al Fondului German Marshall, acordă asistenţă eforturilor de combatere a corupţiei în cadrul programului său "Asocierea Cetăţenilor şi Guvernului", ca modalitate de a promova societatea civilă şi democraţia.
Distincţia în tratarea corupţiei ca pe o chestiune penală sau de dezvoltare a conturat atât tipul de asistenţă furnizată, cât şi presiunea politică.
În cazul Bulgariei şi României, abordarea UE legată de justiţia penală s-a împotmolit frecvent.
Acesta este domeniul cel mai puţin armonizat din legislaţia UE, astfel încât Comisia Europeană (CE) a avut puţine de oferit în sensul îndrumării specifice. În plus, corupţia continuă să fie răspândită în rândul instituţiilor judiciare şi de aplicare a legii, iar judecarea cazurilor de corupţie cu mize politice mari s-a dovedit excepţional de dificilă.
Corupţia răspândită în rândul oficialilor aleşi este mai mult un indicator al unui proces democratic deficient decât al aplicării ineficiente a legii, declară criticii.
Poziţia fermă a UE în legătură cu combaterea corupţiei a încurajat consensul bipartizan asupra necesităţii reformelor, a presat guvernele să îşi ia angajamente pe care nu le-ar fi asumat şi a supus această chestiune dezbaterii publice. Totodată, aceasta a făcut din progres atât un obiectiv, cât şi un rezultat cu o serie de deficienţe.
Una din acestea este bizuirea excesivă pe ramura executivă. Atunci când sunt tratate ca un produs al guvernului, presupusele progrese în lupta împotriva corupţiei depind în principal de exercitarea voinţei politice, iar acest lucru simplifică adesea peste măsură problema respectivă.
Deşi agenţiile de asistenţă au avut propriile ţinte anticorupţie, acestea nu au fost aliniate la condiţiile politice impuse ţărilor. Acestea au tratat corupţia ca pe o problemă de inadecvare a instituţiilor sociale şi economice, nu ca pe un comportament deviant supus urmăririi penale.
Cu toate acestea, agenţiile au fost mai flexibile în alegerea beneficiarilor şi partenerilor şi au avut o mai mare capacitate de angajare a părţilor interesate locale. Această flexibilitate le-a permis să abordeze rădăcinile sociale, culturale şi economice ale corupţiei.
Experţii declară că cele două abordări nu se exclud neapărat una pe cealaltă, dar trebuie să fie aliniate atât la priorităţile donatorilor, cât şi la cele ale guvernelor naţionale.
Potrivit lui Ruslan Stefanov, director de programe la Centrul pentru Studiul Democraţiei din Bulgaria, "o strategie eficientă împotriva corupţiei trebuie să aibă în vedere un echilibru între aplicarea strictă a legilor penale împotriva mitei şi introducerea stimulentelor pentru atragerea indivizilor şi companiilor în economia legală".
"Avântul declanşat de un efort ţintit de aplicare a legii poate fi menţinut pe termen lung doar prin alimentarea rădăcinilor dezvoltării unei bune guvernări", concluzionează Stefanov.