SETimes.comAcuzat de crime de război, încă în libertate: Ratko Mladic
25/07/2008
Fostul comandant sârb-bosniac Ratko Mladic se află acum, după arestarea lui Radovan Karadzic, în vârful listei TPII a celor mai căutaţi criminali. Mladic se ascunde de autorităţi încă din 2000.
(Surse diverse)
Fostul comandant bosniaco-sârb Ratko Mladic este unul dintre cei mai căutaţi criminali, acuzaţi de Tribunalul Penal pentru fosta Iugoslavie (TPII). Acesta a fost iniţial condamnat împreună cu fostul Preşedinte bosniaco-sârb Radovan Karadzic în iulie 1995. TPII a confirmat a doua acuzaţie în luna noiembrie a aceluiaşi an. Tribunalul a emis o acuzaţia amendată, incluzând perioada 12 mai 1992-22 decembrie 1996, în noiembrie 2002.
Mladic s-a născut pe 12 martie 1943 la Kalinovik, Bosnia şi Herţegovina (BiH). Ca urmare a pregătirii academice militare din cadrul Armatei Populare Iugoslave (JNA), s-a înrolat în JNA ca ofiţer. A fost trimis în Knin, Croaţia, în 1991, în calitate de comandant al Corpului al IX-lea al JNA. În aprilie 1992, a preluat comanda Armatei A Doua a JNA, cu baza la Sarajevo. În luna următoare, a devenit comandant al statului major al Armatei Bosniaco-Sârbe (VRS), o poziţie pe care a ocupat-o până în decembrie 1996.
Rechizitoriul îl inculpă pe Mladic, pe baza răspunderii sale personale şi de cadru armat în comiterea crimelor, pentru 13 capete de crime împotriva umanităţii şi violări ale legilor sau regulamentului de război prin acte de persecutare, crimă, deportate şi acte inumane, tortură şi răpire, la care este suspectat că a luat parte. În plus, acesta se confruntă cu două capete de acuzare pentru genocid în cazul – dar nu numai – masacrării celor 8.000 de bărbaţi musulmani în timpul atacului sârb împotriva zonei ONU de la Srebrenica, în iulie 1995.
Potrivit acuzării, Mladic „a săvârşit sau, altminteri, a ajutat sau a instigat la planificarea, pregătirea şi comiterea distrugerilor îndreptate împotriva grupurilor naţionale, etnice, rasiale sau religioase ale bosniacilor musulmani, din Kljuc, Kotor Varos, Prijedor, Sanski Most şi Srebrenica”.
Acuzaţia presupune, de asemenea, că în mai 1992, forţele aflat sub comanda lui Mladic au bombardat şi au tras împotriva oraşului Sarajevo, ucigând şi rănind civili, şi astfel ţinând populaţia sub teroare. Asediul de 44 de luni asupra capitalei BiH a dus la moartea a circa 10.500 de persoane, dintre care 1.800 de copii, şi la rănirea a 50.000 de persoane.
Potrivit acuzaţiei, fostul conducător al VRS, a acţionat individual sau de comun acord cu alte persoane, participând la o acţiune criminală complotistă pe teritoriul BiH, urmărind „eliminarea sau suprimarea permanentă, prin forţă sau alte mijloace, a bosniacilor musulmani, bosniacilor croaţi şi altor locuitori non-sârbi din zone întinse ale ţării”.
Acuzarea lui Mladic de gravă răspundere criminală în comiterea infracţiunilor şi neglijenţele în perioada 12 mai 1992 – 22 decembrie 1996, procurorii TPII au declarat că fiind cel mai înalt ofiţer al VRS din toate timpurile, Mladic nu răspundea decât în faţa preşedintelui bosniaco-sârb. „Astfel avea controlul şi responsabilitatea totală asupra funcţionării VRS. A fost responsabil pentru planificarea şi coordonarea tuturor operaţiunilor VRS şi pentru supravegherea activităţilor întreprinse de toţi ofiţerii şi unităţile din subordine, asigurându-se că ordinele îi erau executate”.
Mladic este considerat, de asemenea, personal responsabil pentru crime de război, „pe care le-a planificat, provocat, ordonat, săvârşit, sau la a căror planificare, pregătire sau săvârşire a ajutat sau instigat”.
Ca urmare a încheierii conflictului din BiH, Mladic a revenit la Belgrad, unde a trăit în libertate, sub protecţia fostului preşedinte iugoslav Slobodan Milosevic, făcându-şi deseori apariţia pe stadion, în restaurante şi pe plajele muntenegrene. După ce a ajuns la putere guvernul reformator condus de regretatul Premier Zoran Djindjic – ulterior căderii regimului Milosevic în octombrie 2000 – Mladic a părăsit aparent Belgradul, pentru a evita o posibilă arestare şi deferirea sa către Tribunalul de la Haga.
Însă fostul procuror-şef al TPII, Carla del Ponte, a insistat în repetate rânduri că fugarul se afla în Serbia, sub protecţie militară. Autorităţile de la Belgrad au negat această afirmaţie.
Cu toate acestea, dezvăluirile făcute la finele anului 2004, au confirmat afirmaţiile lui del Ponte. Un raport dat publicităţii la sfârşitul lunii noiembrie de un cotidian din Sarajevo, includea dosarele militare personale ale lui Mladic, indicând retragerea sa din Armata Iugoslavă în 2001 şi din VRS în 2002. Câteva zile mai târziu, Preşedintele sârb Boris Tadic a confirmat faptul că Mladic îşi primea cu regularitate pensia din partea armatei sârbo-muntenegrene şi că acest drept îi era irevocabil.
Sursele diplomatice au arătat ulterior că în vara anului 2004, Mladic a fost adăpostit într-un complex militar din apropierea oraşului Han Pijesak, aflat în estul BiH şi că se afla pe teritoriul Serbiei la începutul lunii iunie a aceluiaşi an.