SETimes.comNoi încercări de a scoate în afara legii extremismul din Balcani
07/05/2012
Eforturile recente de a interzice grupurile ultranaţionaliste din Serbia şi din Croaţia au atras atât scepticism, cât şi laude.
De Lily Lynch, din Belgrad pentru Southeast European Times -- 07/05/12
În decursul ultimei luni, guvernele din Serbia şi din Croaţia şi-au intensificat eforturile pentru interzicerea grupurilor şi manifestaţiilor extremiste. Deşi ambele guverne au adoptat poziţii mai ferme împotriva extremismului, alţii au pus la îndoială motivele din spatele acestor interdicţii.
Pe 12 aprilie, premierul croat Zoran Milovanovic a anunţat că interzice un miting al partidelor europene de extremă-dreapta din Zagreb. Evenimentul a fost organizat de Partidul Purist Croat al Drepturilor, un grup cunoscut pentru că celebrează regimul pronazist Ustashe din Croaţia perioadei celui de-al Doilea Război Mondial.
Participanţii plănuiseră să îşi aducă forţele pentru a-i sprijini pe Mladen Markac şi Ante Gotovina, doi foşti generali croaţi condamnaţi anul trecut pentru crime de război. Într-o declaraţie publică în care condamna manifestaţia, premierul a anunţat că „apelurile la persecutarea sârbilor şi romilor, precum şi la capturarea teritoriilor... nu vor fi tolerate în Croaţia”.
Cu toate acestea, unii activişti spun că interdicţia a fost implementată numai după ce ei au făcut presiuni asupra guvernului printr-o iniţiativă ad hoc, alcătuită din ONG-uri şi cetăţeni.
După cum declara pentru SETimes Demian Voksi, un student şi activist antifascism în vârstă de 23 de ani, „suntem mulţumiţi de faptul că şedinţa şi procesiunea au fost interzise, însă nu suntem mulţumiţi că a fost nevoie de reacţia unei iniţiative. Guvernul şi poliţia ar fi trebuit să reacţioneze mai rapid şi mai eficient”.
Alţii şi-au exprimat, de asemenea, opinii împărţite cu privire la interdicţie. Florian Bieber, profesor de studii sud-est europene la Universitatea din Graz, a declarat pentru SETimes că „interdicţia manifestaţiei din Zagreb este cu siguranţă un semn că Croaţia pare mai puţin dornică să tolereze astfel de manifestaţii. Rămâne de văzut dacă aceasta constituie sau nu o schimbare mai profundă”.
Bieber a menţionat, de asemenea, că, în 2008, Milovanovic a participat la comemorarea anuală din Bleiburg, un eveniment în cadrul căruia simbolurile fasciste erau afişate făţiş.
Bieber a spus că, în pofida acestor contradicţii aparente, interdicţia „ar putea reflecta slăbirea grupurilor extremiste din regiune la alegeri, precum şi abilitatea lor din ce în ce mai redusă de a dicta agenda politică, după cum a fost cazul deseori în decursul ultimului deceniu”.
În altă parte, biroul procuraturii statului din Serbia a făcut apel la Curtea Constituţională pentru a interzice grupurile ultranaţionaliste Nasi şi Mişcarea Poporului Sârb (SNP) 1389. În cadrul unei audieri publice de pe 17 aprilie, biroul procuraturii statului a descris presupusa participare a grupurilor la violenţele şi la distrugerile proprietăţii care au urmat declarării independenţei Kosovo în 2008, precum şi la [incidentele] de la Parada [Gay] Pride în 2010, din Belgrad.
În plus, biroul procuraturii statului a pretins că SNP 1389 a celebrat recent masacrul din Srebrenica, din 1995, în care peste 8.000 de bărbaţi şi băieţi bosniaci au fost ucişi.
Gordana Janicijevic, procuror adjunct, a rezumat activităţile grupului în faţa curţii ca „ameninţând constant drepturile şi libertăţile omului” şi „incitând la ură faţă de alte popoare”.
Danijela Lombarda, purtător de cuvânt al Curţii Constituţionale, a declarat pentru SETimes că decizia curţii ar urma să fie amânată până în luna iulie.
Grupurile în cauză spun că nu există temei legal pentru interdicţie. „Fiecare activitate în care ne angajăm este legală. Suntem o organizaţie înregistrată, iar fiecare dintre protestele noastre este înregistrat la poliţie, aşa cum impune legislaţia sârbă”, a declarat pentru SETimes, Miodrag Milosavljevic, vicepreşedintele SNP 1389, în vârstă de 24 de ani.
Cu toate acestea, mulţi cetăţeni consideră că grupurile precum SNP 1389 ar trebui interzise. Milenka Djurovic, o asistentă pensionată în vârstă de 57 de ani, care trăieşte în Belgrad, a declarat pentru SETimes că astfel de grupuri ar trebui scoase în afara legii, întrucât „de fiecare dată când se întâmplă ceva în Serbia, ele nu sunt de acord, recurg la violenţă pentru a demonstra împotriva a ce nu le place”.
Alţii şi-au exprimat îndoiala cu privire la angajamentul guvernului de a scoate în afara legii grupurile extremiste. Goran Miletic, director de program pentru [organizaţia] Balcanii Vestici pentru Apărarea Drepturilor Cetăţeneşti, a declarat pentru SETimes că el este de părere că guvernul nu are nicio intenţie de a implementa interdicţia şi că procedurile curţii nu sunt nimic mai mult decât guvernul care „pretinde că face ceva” în legătură cu extremismul din Serbia.
Între timp, Sasa Jankovic, ombudsman al Serbiei, se întreabă dacă interdicţiile complete sunt cea mai bună modalitate de a gestiona problemele cauzate de grupurile extremiste. Într-un interviu acordat B92 pe 17 aprilie, Jankovic a afirmat că o interdicţie impusă de Curtea Constituţională poate suspenda temporar activităţile grupurilor extremiste precum SNP 1389, dar nu ar rezolva problemele subiacente care fac ca aceste grupuri să atragă tinerii.
„Cu toţii îl susţinem foarte mult pe Novak Djokovic, însă cum pot majoritatea tinerilor din Serbia să joace tenis ori să îşi îndeplinească ambiţiile în domeniul culturii şi muzicii? Absenţa acestor oportunităţi face ca tinerii să fie vulnerabili la ideologii extreme, iar dacă noi nu începem să gestionăm acest lucru, interdicţia Curţii Constituţionale nu va rezolva nimic”, a spus Jankovic.
Jankovic a menţionat, de asemenea, că numeroasele eşecuri ale poliţiei, procurorilor, tribunalelor, sistemului educaţional şi ministerelor educaţiei şi sportului au contribuit la o situaţie în care o interdicţie a dreptului la asociere, aşa cum este el garantat de constituţia Serbiei, al unui grup înregistrat trebuie să fie considerată drept o măsură de ultimă instanţă.
Deşi unii pot considera aceste eforturi de a interzice asemenea grupuri drept ipocrite, Voksi subliniază că interdicţiile propuse pot contribui la focalizarea atenţiei publicului asupra problemei extremismului, aşa cum s-a întâmplat în Croaţia.
„Suntem mulţumiţi de reacţia presei, care a condamnat fascismul într-o manieră unită şi de amploare. Reacţia publicului croat a fost, de asemenea, covârşitoare în susţinerea cauzei noastre, ceea ce demonstrează că fascismul în Croaţia nu mai este atât de puternic pe cât se considera înainte. Cu toate acestea, nu trebuie să ne permitem să îl ignorăm”.